Bisericile se construiesc pe locuri inalte si cu altarul spre rasarit
Dupa cum marturisesc scrierile si documentele bisericesti cele mai vechi, si potrivit Traditiei, bisericile crestine se construiesc, de regula, pe locuri mai inalte si cu altarul spre rasarit. Asezarea acestora la inaltime este simbol al Bisericii spirituale, al "cetatii care sta deasupra muntelui", la care vor merge popoarele, cum spune prorocul Maleahi sau Mantuitorul Hristos insusi. In acelasi timp, aceasta asezare este simbol si icoana a "cetatii celei sfinte, Ierusalimul ceresc care se coboara la noi".
In ceea ce priveste orientarea cu altarul spre rasarit, spre lumina sau izvorul luminii, aceasta este strans legata de fiinta crestinismului si de rostul lui in lume, al carui intemeietor este Hristos "lumina lumii" si "rasaritul cel de sus", cum il numesc cantarile bisericesti, catre care trebuie sa ne indreptam in timpul rugaciunii sau al slujbelor savarsite in sfantul lacas. Asa cum este statornicit in credinta crestina ortodoxa, la a doua venire, Mantuitorul Hristos se va arata tot de la rasarit. lata de ce orice rugaciune, fie particulara, fie publica si cu atat mai mult slujbele oficiate in biserica nu pot fi concepute decat intr-un lacas orientat cu altarul spre rasarit.
In arhitectura bisericeasca gasim totusi si unele biserici orientate spre alte puncte cardinale decat rasaritul, dar aceasta nu constituie decat o exceptie care intareste o regula stabilita de scrieri care dateaza chiar din primele secole crestine (Didahia celor 12 Apostoli, Constitutiile Apostolice).
|