[ory]

Mi-am petrecut copilaria in oras,insa la casa,iar aceasta casa a fost demolata,facand parte din proiectul de demolare,respectiv de construire a blocurilor in zona unde locuiam.Aproape toata zona a fost demolata,iar casele s-au demolat exact pana(inclusiv)la casa noastra.
La varsta de 12 ani a trebuit sa ne mutam,cu forta,si,chiar daca am fost un copil,m-a marcat aceasta mutare,astfel incat,uneori,si astazi cand ma visez la parinti acasa,ma visez in acea casa,si nu in cea in care ne-am mutat ulterior.
Era o casa data de primarie prin serviciul tatalui meu,cu o curte mare si multi vecini,in special batrani.Nu i-am mai intalnit de zeci de ani pe acesti vecini,insa cred ca,aproape toti au decedat in timp.
Toti oamenii,indiferent de varsta,traiesc in suflet cu aceasta copilarie,incontestabila,de altfel.Pentru unii nu este tocmai placuta,si totusi in pofida acestor suferinte,copilaria ramane cea mai profunda varsta si mai nevinovata si placuta,pentru ca ea este capabila sa transforme necazurile in simple evenimente,inocenta indulcind fiecare dorinta si fiecare moment aparent banal.De fapt,nimic nu este banal in copilarie!!!
Daca nu ne ramane nimic din sufletul copilariei proprii,din sufletul unui copil,atunci degeaba mai traim pe pamant.
De la o varsta destul de frageda,am fost cuprinsa de sentimente de iubire,uneori ciudate,pentru terte persoane.Cuprinsa,poate ca este putin spus,eram practic,dominata,depindeam de acestea,sustinandu-ma in fiecare zi pe traseul neinteles al existentei mele,destul de dificila atunci.
Nu stiu daca este normal sa te indragostesti la 13 ani,dar eu simtem intens aceasta,visand permanent spre lucruri,bine-nteles abstracte si imposibil de intrupat.Intotdeauna am iubit pe cineva,si uneori ma intreb;oare ce incercam sa substitui?Trebuie sa existe o explicatie psihologica,fiindca aceasta iubire nu avea cum sa se materializeze,dar aveam nevoie de ea,imi alina clipele grele de peste zi si imi hranea iluzia ca viata este frumoasa in pofida dezechilibrului din sanul familial.
Nu am fost adepta distractiilor,nici chiar in adolescenta,dar am trait intens in interiorul meu,dand semnificatie orcarui lucru intampinat,dandu-i viata si valoare.