Pentru a cunoaste fenomenele din jur, trebuie luate informatii de aici, de acolo, de dincolo, filtrate cu ajutorul unui "lucru" afla in cutia craniana (ah, poate i-am gasit o trebuinta), iar cand se pot trage concluzii, acestea vor contine o virgula (,) la sfarsit, in sensul ca nu e ceva cu titlu de adevar absolut, iar persoana e deschisa la discutii noi pe acest subiect, chiar daca sunt contradictorii si risca sa clatine din temelii modul de gandire/credinta/perceptie. Daca am sti sigur ca tot ce e de stiut despre fenomenele din Cosmos e in biblie, atunci toti si-ar concentra energia spre a o intelege; nu ar mai fi medici, nu ar fi mai mecanici, ingineri; de unde telefon, haine, apa curenta, energie electrica, etc.
Lucrurile trebuies luate ca atare, rezervat.
Cat despre istoria Daciei, a poporului roman, a poporului dac, istoria neoficiala (a se intelege cea mai apropiata de adevar, care nu a fost modificata dupa interesele personale de grupul cu putere de influenta) e mult de discutat. Ma intreb cate persoane stiu ceva despre istoria poporului dac. Intrebati-va singuri sa vedeti cate stiti.
Acum multi ani, am retinut o fraza dintr-o emisiune de la TV, cand eram in trecere prin camera cu televizorul. "Un popor care nu isi cunoaste istoria, e usor de manipulat.". Nu stiu de ce mi-a ramas in minte...
Din cate m-am informat, neamul dac avea reguli de viata deosebite, coduri morale inalte; poate ati auzit de Legile frumoase (Belagines) ale geto-dacilor. Avand in vedere cei 14% cuceriti de romani, aceasta romanizare a fost slaba, asa ca multe traditii dacice s-au pastrat in unele colturi ale tarii. Soldatii din armata romana, nu erau prea "alfabeti", asa ca ce s-a contopit a fost mai mult trupesc, ca in prinvinta invataturii in general, stateau mult mai bine dacii. Daca neamul dac a fost un neam darz, cu coduri morale inalte, credeti ca ar fi putut fi infrant usor de cineva? Dacii se luptau pana la ultimul, considerau o dezonoare caderea in robie, contrar ideii "capul plecat, sabia nu-l taie"; ba, capul plecat cade primul; nu seamana cu un indemn la acceptarea robiei?
---------
Sa facem o paranteza.
"Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!"
Cum multi recunoasteti, e o bucata din imnul national. Interesant este ca in imn, Traian, care a fost roman, cei care ne-au invadat, "ne-au luat copii si violat femeile", este ridicat in slavi. Adica noi ne mandrim cu cotropitorii nostri. Cum comentati ?
--------
Ma opresc, ca nu e cazul sa transform post-urile in aspecte legate de istorie.
|