Citat:
În prealabil postat de nume
Eu am niste tatuaje facute din liceu. Am avut, mai bine spus, ca le-am sters (cu laser). Au ramas niste semne care se observa doar daca te uiti cu atentie.
E cel mai rau dintre toate chestiile, tatuajul... ca machiajul se ia usor, cerceii doar ii scoti si nu-i mai porti... dar de tatuaje e foarte greu sa scapi, ca si daca sunt sterse, un mic semn tot ramane in locul unde au fost facute.
E un teribilism, din pacate teribilismul asta cu tatuajele si piercingurile era in voga si cand eram eu in liceu, am facut-o efectiv ca sa fiu "cool"...
Sunt convinsa ca din cei care-si fac tatuaje, 90% regreta acest lucru. Uite insa ca regretul nu este de ajuns... Nu stiu ce sa cred... duhovnicului mi-a fost jena sa-i spun asa ceva...
Si am multe, multe pacate care mi-a fost jena sa le spun... Ma gandesc... doar mama mea stie cat de cat (dar nu tot) despre mine, dar m-a iertat, ca e mama, si eu sunt singurul ei copil... Dar bunicii si restul familiei, daca mi-ar sti toate pacatele, nici nu m-ar mai primi sa le trec pragul...
ultima data cand m-am spovedit a fost acum un an, cand am realizat ca nu-i pot spune duhovnicului toate pacatele din trecut, pt ca sunt pacate prea mari, si ar fi si mult de zis, nici nu m-ar lasa sa termin de spus tot... Regret, si ma duc la biserica duminica si cand mai pot... mai iau anafura, dar si de aia am indoieli ca am voie sa o iau ,la cate pacate si ce fel de pacate am eu...
|
Doamne-ajuta!
De-ai stii ce bine te inteleg.
Am mers prin viata cu pacatele in carca ani buni pentru ca ma gandeam cum ma va privi parintele dupa ce ma voi spovedi. Cum voi mai avea eu curajul sa ma mai intalnesc cu parintele duhovnic dupa ce va afla ce pacate am eu? Era o vreme cand visam sa ma duc intr-o localitate oarecare, sa spun ce am pe suflet, sa scap si sa nu mai dau pe acolo niciodata. Mergeam duminica la biserica, ma miruiam, luam anafura (greseala) si tot amanam sa ajung la acea mare spovedanie. MARE GRESEALA. ANI PIERDUTI!!!!!
Draga sora,
Bine ai revenit pe drumul cel bun. Dumnezeu ti-a dat gandul bun si ai scris ce ai pe suflet. Regretele sunt semnele ca te-ai intors sincer cu fata catre Dumnezeu, care te asteapta de atata vreme. Gandurile celelalte, ezitarile tale sunt de la Satana care se bucura ca nu ajungi la duhovnic si "te ajuta" cum poate el mai bine sa nu reusesti sa te spovedesti. IA HOTARAREA BUNA SI DU-O PANA LA CAPAT. Cauta-ti un duhovnic cat mai apropape de casa, caci nu numai ca nu iti va fi rusine sa revii la dansul dar, iti vei dori sa il revezi mai des decat crezi acum.
Parintele Teofil Paraian spunea azi la Trinitas ca recomanda celor care vor sa se spovedeasca un program in 10 puncte, din care 5 de la dansul: (1)prezenta cel putin duminica la Sfanta Liturghie, (2) doua capitole din Noul Testament zilnic, (3)rugaciuni dimineata, la pranz si seara cel putin, (4) rugaciunea de pazire "Doamne Iisuse Hristoase miluieste-ma pe mine, pacatoasa." si (5) post miercurea si vinerea in cursul saptamanii si sa tii cele 4 posturi mari din timpul anului. Celelalte 5 puncte sunt de la Parintele Arsenie Boca: (6) oxigen, adica sa traiesti in aer curat, (7) glicogen, adica hrana rationala si echilibrata, (8) somn, cel putin 6 ore de somn continuu, (9) sa nu faci risipa de energie sexuala, (10) sa ai conceptie de viata crestina, adica sa nu aluneci in practicarea si altor discipline (yoga, zen samd).
Apoi vezi in Postul Mare, cand poate parintele duhovnic sa te primeasca si MARTURISESTE TOT, fara frica, asa cum vorbesti in forul tau interior cu Dumnezeu, cu Iisus Hristos, cu Maica Domnului, cu Sfintii pe care ii ai aproape. NU MAI EZITA. ASTA DE LA ALA VINE. EL NU VREA SA TE ELIBEREZI.
Cum iti alegi duhovnicul? Fa-ti rugaciune sa-ti dea Dumnezeu parintele duhovnic care iti trebuie. Propune-ti sa mergi si la alte biserici, intereseaza-te cine spovedeste acolo si vezi daca il simti ca pe cel care il cauti. Cand simti ca l-ai gasit, du-te hotarata si roaga-l se te accepte ca fiica duhovnicesca.
Faptul ca iti pare rau pentru cele ce-ai facut este semnul bun. Nu mai ezita. Mergi si te spovedeste. Sa fii convinsa ca parintele duhovnic a auzit multe alte pacate mult mai grele decat ale tale. Nu vei fii nici prima, nici ultima, nici cea mai pacatoasa. Toti suntem pacatosi. Dumnezeu te asteapta, tu te caiesti de cele facute. Ce mai astepti? Hai!
Doamne-ajuta!