Si eu nu cred ca duhovnicul se satura vreodata de un credincios. Asta nu inseamna ca trebuie ,,suparat" cu toate nimicurile. Parerea mea este ca relatia credincios-duhovnic este la fel ca intre copil si parinte. Atat timp cat copilul asculta si urmeaza sfaturila parintelui, ii merge bine si creste frumos. Si daca la inceput parintele il invata si il ajuta sa faca primii pasi, dupa aceea copilul poate merge singur. Asa vad eu rezolvarea problemei cu evitarea aglomerarii duhovnicului.