[mariamargareta]

[COLOR=purple]Misterele Pucioasei (IX)[/COLOR]

[COLOR=blue]12. La Pucioasa se minte “de îngheaţă apele”. Cap.II : Avatarurile celor două pietre vii (Partea I) [/COLOR]



Studiu independent despre fenomenul religios [COLOR=blue]NIP[/COLOR]
( ”[COLOR=blue]Noul Ierusalim[/COLOR] de la Pucioasa” )
...........................................
[COLOR=red]Notă: Acest material reprezintă selecţiuni preluate din articolul cu acelaşi nume de pe blogul noulierusalimnip.wordpress.com, înainte de suspendarea abuzivă a acestuia de către liderii pucioşi, urmând ca acordul autoarei să se obţină ulterior
...........................................
[/COLOR] Pentru cei care încă mai cred că este de-a dreptul imposibil ca cei doi artişti, Marian şi Victoria Zidaru, după mai mult de optsprezece ani irosiţi pentru o iluzie, să dea semne de răzvrătire şi de revenire la normalitate, există şi o urmare care poate îi va convinge.
Urmarea este că însuşi “[COLOR=blue]Cuvântul lui Dumnezeu[/COLOR]”, luat ca etalon al sfinţeniei de la Pucioasa, în care artiştii Marian şi Victoria Zidaru încă mai investesc capital de încredere, mărturiseşte limpede răzvrătirea lor. Şi iată cum:
Există în istoria acestui “[COLOR=blue]Cuvânt[/COLOR]”, în afară de unele inexplicabile sincope (perioade de luni de zile de tăcere absolută, în care el n-a mai schiţat nici un “semn de viaţă”- cea mai lungă fiind de circa doi ani, între 1980 şi 1982) şi unele manifestări care ies din tiparele cunoscute. Sunt aşa-numitele “[COLOR=blue]Cuvinte în şoaptă[/COLOR]” . Deloc puţine (să tot fie câteva zeci), ele sunt expresia neputinţei “[COLOR=blue]Dumnezeului de la Pucioasa[/COLOR]” de a suporta şi a expune în public adevăruri incomode care, drept consecinţă, trebuie tratate pe furiş, cu voce scăzută; cum s-ar spune – “hai să spălăm rufele murdare în familie”. Aceste “[COLOR=blue]Cuvinte în şoaptă[/COLOR]” n-au fost date niciodată publicităţii, deoarece tratează de regulă subiecte grave şi dure, vizând mai ales aşa-numitele “neîmpliniri” săvârşite de unii membri marcanţi ai comunităţii. Aici tonul şi maniera de tratare a subiectelor oscilează de la o duritate extremă, incompatibilă cu imaginea unui Dumnezeu bun, milos şi îndelung răbdător, pe care şi-or fi făcut-o mai toţi creştinii pravoslavnici, la patetisme ieftine, languroase, care încearcă să-i aducă “cu vorba bună” la ascultare pe cei “turbulenţi”. Un asemenea specimen de “[COLOR=blue]Cuvânt[/COLOR]” mieros a fost rostit pe 12 septembrie 2007, avându-i ca destinatari pe… soţii Zidaru, proaspăt răzvrătiţi împotriva [COLOR=blue]liderilor pucioşi[/COLOR] care, drept pedeapsă, i-au expediat în surghiun pe cei doi artişti la atelierul lor din Bucureşti. Dar cum artiştii Zidaru nu sunt tocmai de lepădat, [COLOR=blue]liderii pucioşi[/COLOR] s-au răzgândit repede şi au inventat (cu mintea românului de pe urmă ) un “[COLOR=blue]Cuvânt în şoaptă[/COLOR]”, care urma să-i convingă pe artişti spre obedienţă şi spre sentimente mai paşnice. Bine ticluit, împănat cu cel puţin patruzeci de acuzaţii solide la adresa celor doi artişti, acest “cuvânt” şi-a făcut imediat efectul: măcar formal, artiştii Zidaru au acceptat să mimeze în continuare armonia dintre ei şi liderii pucioşi, ca să vadă lumea exterioară “[COLOR=blue]cât de mult se iubesc ei între ei[/COLOR]”.
Iată că “Dumnezeul” de la Noul Ierusalim-Pucioasa are şi ascunzişuri, nu numai taine. Şi, din când în când, mai scrie câte o “scrisoare din cer”. Transcriu aici integral acest “[COLOR=blue]Cuvânt în şoaptă[/COLOR]”, deoarece el nu a fost publicat şi probabil nu se va publica niciodată în mod oficial, fiindcă dezvăluie prea limpede o faţă ascunsă a făţărniciei de la Pucioasa. Textul “epistolei” este evidenţiat pe fond gri. Comentariile îmi aparţin.


[COLOR=blue]Epistola Domnului către Marian şi Victoria[/COLOR]

[COLOR=blue]D[/COLOR][COLOR=blue]au să întăresc Duhul Meu peste voi, [/COLOR][COLOR=red]copii neputincioşi în porţi[/COLOR][COLOR=blue],[/COLOR][Comentariu (#1): Este vorba de cei doi lideri supremi şi absoluţi de la Pucioasa, Mihaela Tărcuţă şi Nicolae Nedelcu, consideraţi (de ei şi de către acoliţii lor) prooroci, profeţi, soli ai lui Dumnezeu pe pământ, soli ai [COLOR=blue]Cuvântului[/COLOR], “porţi” de coborâre a [COLOR=blue]Cuvântului lui Dumnezeu[/COLOR], “porţi” între cer şi pământ, călăuzele poporului Domnului, călăuzele de la mijloc ale poporului Domnului, “vase” purtătoare de Dumnezeu, copii purtători ai venirii Domnului, copii ai glăsuirii Domnului, copii însărcinaţi cu lucrarea Domnului în ei, copii neputincioşi în porţi, copiii de sub crucea venirii Domnului, copiii cei mai mici, “sculele” Domnului, fiii coborârii Domnului, fiii poporului Domnului, fii-copii, purtătorii Domnului cei dispreţuiţi, cei mai mici fii ai poporului Domnului, “iubirea Domnului de pe pământ”, etc, etc, etc. În plus, Nicuşor mai este şi preot şi totdeodată arhiereu – deşi nu are nici parohie, nici eparhie] [COLOR=blue]dar [/COLOR][COLOR=red]mai întâi[/COLOR][COLOR=blue] caut să întăresc puterea voastră cea pentru Mine şi cea pentru poporul Meu, tată. [/COLOR] [Comentariu (#2) : De fapt, este imposibil de a stabili priorităţi temporale pentru două acţiuni care, practic, se confundă. Nu poate exista aici un “mai întâi” pentru Dumnezeu, deoarece, “a întări Duhul peste două persoane” şi “a întări puterea aceloraşi persoane” sunt două acţiuni care se confundă prin înseşi mijloacele prin care ele se împlinesc. “Întărirea puterii” acestor persoane nu se poate face decât prin însăşi “întărirea Duhului” peste ele, şi altfel nu se face, îndată ce se spune că ea vine de la Dumnezeu.][COLOR=blue] V-am spus vouă că Îmi las cu multul mângâierea Mea peste voi şi lucrarea ei [/COLOR] [Comentariu (#3) : Nici mângâierea nu se poate despărţi de lucrarea ei, ca să fie două acţiuni distincte, legate prin conjuncţia “şi”, ci ele sunt o singură acţiune, dacă sunt. Căci lucrarea mângâierii nu poate fi decât însăşi mângâierea. Asistăm însă aici la un prelungit joc de cuvinte, menit să dea intensitate artificială mesajului, aşa cum boxeurul face un joc de picioare ca să-şi ameţească adversarul.] [COLOR=blue], dar [/COLOR][COLOR=red]nu pot, tată[/COLOR][COLOR=blue] să-Mi aduc poporul spre duhul mângâierii[/COLOR] [Comentariu (#4) :O mărturisire spectaculoasă: “[COLOR=blue]Dumnezeu cel Atotputernic de la Pucioasa[/COLOR]” se declară neputincios până şi în modelarea propriului Său popor! Zeci de ani pierduţi în zadar, cu o propovăduire sterilă!? Acesta este un eşec de neimaginat, mai ales că este imposibil ca să fi dispărut toţi creştinii autentici de pe faţa pământului (evident, în afară de cei doi “aleşi”, [COLOR=blue]Mihaela & Nicuşor[/COLOR], rămăşiţele ascunse prin dumbrăvile Pucioasei)] [COLOR=blue]ca să-l aibă el în fire şi să trec şi prin el apoi cu mângâierea Mea spre voi[/COLOR] [Comentariu (#5) : Mângâierea celor doi lideri de la Pucioasa devine obiectivul primordial de pe pământ. Toată suflarea, tot poporul cel “pravoslavnic” de la Pucioasa, avându-L în frunte pe “Însuşi Dumnezeul lor”, trebuie să se preocupe numai ca să le aducă lor mângâiere. Că dacă nu sunt ţinuţi în mângâieri, îndată “scade puterea lui Dumnezeu în ei”. Să fie asta o nouă închinare la idoli? sau cui i se pare aşa, i se pare din duh pizmaş!?] [COLOR=blue], şi ca să-l am şi pe poporul Meu lucrător al lucrărilor Mele cele de azi şi cele de mâine, tată. [/COLOR] [Comentariu (#6) : Lucrări care se reduc la a le aduce mângâieri celor doi lideri de la Pucioasa? Expresia “şi pe poporul Meu” arată că doar neîmplinirea de care tocmai s-a vorbit (lipsa de angajament în corul mângâietorilor celor doi lideri) îl împiedică pe acesta să fie la înălţimea chemării care i s-a făcut, deci îl dă (deocamdată) deoparte.]