[mariamargareta]

[COLOR=blue]12. La Pucioasa se minte “de îngheaţă apele”. Cap.II : Avatarurile celor două pietre vii (Partea a II-a)

[/COLOR] [COLOR=blue]O, cât Mă doare că nu sunteţi ajutaţi ca să puteţi pentru Mine atât cât am Eu să pot peste pământ în zilele acestea![/COLOR] [Comentariu (#7) : Ciudată această pasare a responsabilităţii, de sus în jos şi de la unul la altul! “Dumnezeul” de la Noul Ierusalim-Pucioasa nu poate cât ar vrea să facă, pentru că nu pot [COLOR=blue]liderii pucioşi[/COLOR] ca “să-I facă Lui treaba”. Liderii nu pot, pentru că nu poate poporul pentru ei, “să-i ajute”, adică “să le facă lor treaba”. Iar poporul nu poate, pentru că el este ocupat, că stă şi îşi face treaba lui. Pe a lui, cine să i-o mai facă? Şi-o face singur, că el n-are servitori.][COLOR=blue] Voi trebuia [/COLOR][COLOR=red]să fiţi ţinuţi numai în mângâieri[/COLOR][COLOR=blue], pentru puterea Mea în voi, fiilor copii. [/COLOR] [vezi Comentariul (#5)] [COLOR=blue]Poporul Meu cu care v-am unit pe voi când am pornit prin voi cuvânt peste pământ, [/COLOR][COLOR=red]trebuia să vă iubească mult pe voi[/COLOR] [Comentariu (#8.) :Chiar presupunând că aşa trebuia, n-ar fi fost deloc uşor, căci poporul era extrem de derutat. În 1980 a murit Verginica, pe care o iubea tot poporul. Despărţirea, după 25 de ani de “păstorire”, a fost greu suportată de toţi. Au urmat doi ani de pauză, fără nici un “cuvânt” din cer. După aceea, începând cu 1982, “pogorârea cuvântului” s-a făcut prin lelica Maria, sora Verginicăi. Cei care au mai putut, au iubit-o şi pe Lelica, aşa cum au iubit-o şi pe Verginica. În 1990, altă schimbare: Cuvântul venea şi prin Mihaela (cu o singură noutate practică: Mihaela nu reproducea prin voce cuvântul, ci prin scris, aşa cum pretindea că îl aude). În 1994, Lelicăi i s-a interzis să mai dea cuvânt poporului, şi de atunci a tăcut, până în joia patimilor anului 1998, când şi ea a murit. Poporul nu mai avea acum încotro: trebuia să-şi transfere integral iubirea de la Lelica spre Mihaela, care continua să-i aducă acestuia “cuvântul Domnului”. Unii au putut, alţii nu. Nu-i uşor să iubeşti la comandă, şi mai ales să ai infidelităţi.] [COLOR=blue], nu pe el să se iubească cel pe care Eu, Domnul l-am scris lângă începătura cea nouă de împărăţie a cerului pe pământ cu voi[/COLOR] [Comentariu (#9) : De unde rezultă că odată cu începuturile cele noi (Mihaela – prooroc) s-a instaurat şi “[COLOR=blue]împărăţia cerului pe pământ[/COLOR]” (anul 1990)] [COLOR=blue].[/COLOR]
[COLOR=blue]Cu toţi voiesc să grăiesc, cu toţi voiesc să Mă întreb[/COLOR] [Comentariu (#10) : Expresia aceasta[COLOR=blue] “Cu toţi să grăiesc, cu toţi să Mă-ntreb” [/COLOR]seamănă cu surata ei moştenită de la Caragiale:[COLOR=green]“Ori toţi să trăim, ori toţi să muriţi!”[/COLOR][COLOR=blue]. [/COLOR]În orice caz, motivul “întrebării” rămâne neexplicat şi inexplicabil: Ce poate să Se mai întrebe Dumnezeu, dacă oricum El le ştie pe toate?] [COLOR=blue], pe toţi voiesc să-i îmbiu spre iubire din cer, căci iubirea din om îl trage spre pământ pe om, şi omul îşi face luişi stare, iar Mie Îmi rămâne suspinul şi dorul meu cel lung după om, tată.[/COLOR]
[COLOR=blue]Vă deschid acum urechea ca să puteţi voi auzi cuvântul epistolei Mele[/COLOR] [Comentariu (#11) :Ni se dă a înţelege că maniera de comunicare a “[COLOR=blue]Cuvântului[/COLOR]” către cei doi lideri pucioşi urmează a fi cea clasică, folosită şi până acum: prin auzirea incantaţiilor “coborâte din cer” de la “[COLOR=blue]Dumnezeul de la Pucioasa[/COLOR]”, care urmează a fi reproduse apoi Zidarilor de către Nicuşor, cu vocea lui inconfundabilă.][COLOR=blue] spre cei doi fii ai Mei, Marian şi Victoria, care s-au alăturat vouă la începutul Meu cu voi, şi pe care Eu, apoi, i-am scris cu voi în cartea vremii, tată, şi în cartea Mea cu voi, ca să aibă ei nume mare, numele Meu, nume de fii ai Ierusalimului, a cărui împărăţie este din ceruri, nu de pe pământ, tată. [/COLOR] [Comentariu (#12) :Construcţia frazei este ambiguă.A căruia este [COLOR=blue]Împărăţia[/COLOR], cea care [COLOR=blue]este din ceruri[/COLOR]? A “[COLOR=blue]numelui[/COLOR]” sau a “[COLOR=blue]Ierusalimului[/COLOR]”? Ambele situaţii conduc însă spre o altă paternitate decât cea a [COLOR=#ff6600]Împărăţiei lui Dumnezeu[/COLOR].] [COLOR=red]Mânuţa voastră este acum în mâna Mea, care-Mi scrie cuvântul[/COLOR][COLOR=blue] către aceşti fii ai Mei, [/COLOR] [Comentariu (#13) : Aici ni se sugerează o cu totul altă manieră de comunicare decât cea anunţată la început, şi anume prin scrierea dirijată: mâna scrie cuvintele în mod automat, fără ca obligatoriu să existe o participare cognitivă concomitentă, sau o auzire a cuvintelor. Sunt multe cazuri consemnate de acest gen (exemplu:[COLOR=blue]Vassula Ryden[/COLOR]), cazuri de scriere automată specifice şedinţelor de spiritism, care se presupune că sunt dirijate de către duhuri chemate din lumea nevăzută.] [COLOR=blue]şi apoi voi să scoateţi acest cuvânt şi să mergeţi cu el şi cu Duhul Meu în voi spre ei[/COLOR] [Comentariu (#14) : Urmează fazele catehizării celor doi răzvrătiţi, Marian şi Victoria Zidaru, după următorul scenariu: “[COLOR=blue]Cuvântul[/COLOR]” este trecut în computer, apoi se listează o copie, pe care Nicuşor o ia şi le-o citeşte la modul imperativ celor doi împricinaţi, căutând să reproducă întocmai presupusa intonaţie înfricoşătoare a lui Dumnezeu (deşi cu alt prilej, într-una din mărturisirile ei de taină, Mihaela pretindea că ea îl aude pe “Dumnezeu” că vorbeşte cu glasul lui Nicuşor, şi nu invers) şi să-i convingă pe cei doi Zidari că sunt pe o cale greşită şi că nu mai pot continua aşa ca până acum. Bineînţeles că Mihaela este şi ea de faţă la declamaţia lui Nicuşor, căci liderii pucioşi sunt întotdeauna nedespărţiţi şi neîmpărţiţi, neamestecaţi şi neschimbaţi. Şi astfel amândoi, [COLOR=blue]“cu Duhul Lui în ei”, [/COLOR]vor căuta apoi ca să-i “lămurească” pe cei doi Zidari, dacă eventual ar mai rămâne ceva din ei sau careva dintre ei de “lămurit”. Să reţinem însă esenţialul, acela că Duhul Sfânt nu mai poate lucra astăzi pe pământ decât numai prin ei, prin cei doi [COLOR=blue]lideri pucioşi[/COLOR]. Ei sunt “[COLOR=blue]porţile de la iesle[/COLOR]” pentru vremea de astăzi, aşa cum odinioară Hristos declama despre Sine pentru vremea de atunci: [COLOR=#993300]“Eu sunt uşa oilor”(Ioan [/COLOR][COLOR=#993300]10:7,9)[/COLOR]] [COLOR=blue], ca să privesc Eu peste întâlnirea aceasta a Mea cu ei prin voi[/COLOR] [Comentariu (#15) : Nici de întâlnit cu omul nu se mai poate întâlni “Dumnezeu”, decât tot [COLOR=blue]prin[/COLOR] cei doi [COLOR=blue]lideri pucioşi[/COLOR], “solii” Lui. Nici de privit nu mai poate “Dumnezeu” privi, decât [COLOR=blue]prin[/COLOR] ochii lor. De aceea şi zicea despre ei într-un “[COLOR=blue]Cuvânt[/COLOR]”: “[COLOR=blue]Voi sunteţi ochii Mei şi mâinile Mele şi picioarele Mele[/COLOR]” (citat aproximativ, din memorie)] [COLOR=blue], căci voi sunteţi solii Mei, tată. Când voi nu puteţi din partea Mea ca soli ai Mei[/COLOR] [Comentariu (#16) : Tălmăcire:[COLOR=fuchsia]‘Când voi nu puteţi să-i convingeţi prin dialog direct de faptul că n-au dreptate, chiar dacă voi sunteţi acoperiţi de autoritatea supremă de “soli ai lui Dumnezeu,…’[/COLOR]] [COLOR=blue], acolo e de dat cuvântul Meu cel drept[/COLOR] [Comentariu (#17) : Tălmăcire:[COLOR=fuchsia]‘…atunci veniţi la ei cu un “Cuvânt nou, primit din cer” şi aşa veţi fi crezuţi,…’[/COLOR]] [COLOR=blue], căci cuvintele omului Mă lasă pe Mine fără dreptatea cea peste toate[/COLOR] [Comentariu (#18.) : Tălmăcire:[COLOR=fuchsia]‘… căci aceşti oameni îndrăzneţi ridică vocea şi vor să-şi facă dreptate singuri, dispreţuind dreptatea lui Dumnezeu …’[/COLOR]] [COLOR=blue], pe Mine şi pe voi[/COLOR] [Comentariu (#19) : Tălmăcire:[COLOR=fuchsia]‘…zicând că Eu, prin voi, îi nedreptăţesc pe ei…’[/COLOR]] [COLOR=blue], copii însărcinaţi cu lucrarea Mea în voi, cu zbaterea Mea[/COLOR] [Comentariu (#20) :Tălmăcire:[COLOR=fuchsia]‘…dar Eu numai prin voi lucrez, şi lucrez din greu, cu zbatere…’[/COLOR]] [COLOR=blue] cea duioasă după om ca să-i dau omului iubire din cer, tată, căci iubirea din el Mă părăseşte pe Mine, nu-Mi dă Mie, şi îi dă omului, tată. [/COLOR] [Comentariu (#21) : Tălmăcire:[COLOR=fuchsia]‘…ca să-l oblig cu forţa pe om ca să Mă iubească, chiar dacă el nu Mă mai vrea şi vrea să-şi dăruiască altcuiva iubirea.’[/COLOR]]