[mariamargareta]

[COLOR=blue]12. La Pucioasa se minte “de îngheaţă apele”. Cap.II : Avatarurile celor două pietre vii (Partea a III-a)

[/COLOR]
[COLOR=blue]Acum îmbrăţişez în cuvânt [/COLOR][COLOR=red]inimioarele[/COLOR] [Comentariu (#22) :“Inimioarele” sunt Marian şi Victoria Zidaru. Începutul este voit languros, iar artiştii Zidaru sunt duios “periaţi”, pentru ca “inimioarele” lor să se moaie mai uşor şi mai repede.][COLOR=blue] spre care Mă îndrept ca să stau cu ei în sfat, pentru ei şi pentru Mine sfat, pentru iubirea Mea cea din cer între ei şi Mine, iubire de care-Mi este tare, tare dor, fiilor copii, căci [/COLOR][COLOR=red]ei dau să-şi ia de lângă Mine şi de lângă voi iubirea[/COLOR] [Comentariu (#23) :Începe însă de îndată un lung lanţ de acuzaţii la adresa artiştilor Zidaru, unele mai voalate, altele de-a dreptul incisive. Vom încerca să le numărăm, fără pretenţia că vom face o inventariere exhaustivă.Aici trebuie semnalată o [COLOR=#00ccff]primă [/COLOR]acuzaţie, voit amestecată, şi tocmai de aceea ea este incorectă: artiştii Zidaru sunt acuzaţi că, în devălmăşie, [COLOR=#00ccff]nu-L mai iubesc nici pe Dumnezeu, nici pe “solii” Lui[/COLOR][COLOR=#00ccff] de la Pucioasa[/COLOR]. În realitate, artiştii Zidaru continuă să-L iubească pe Dumnezeu, dar nu prin persoanele controversate ale celor doi intermediari auto-desemnaţi ca “soli ai lui Dumnezeu” (care i-au scârbit adânc, până la refuz, pe Zidari), ci direct şi simplu, din toată inima, aşa cum fac toţi creştinii de pretutindeni. În acelaşi timp, aceasta este şi prima mărturisire că artiştii Zidaru, aceşti “stâlpi ai [COLOR=blue]Noului Ierusalim[/COLOR]” (sau, “[COLOR=blue]pietre vii[/COLOR]”, cum îi numeşte Maria de la Pucioasa), încep să se clatine zdravăn în “credinţa” în care au crezut în ultimii optsprezece ani.][COLOR=blue] şi vor să Mă iubească aşa cum ştiu ei, aşa cum pot ei. [/COLOR] [Comentariu (#24) : Adică ei doar aşa pot: să-L iubească pe Dumnezeu direct, de la om la Dumnezeu, şi nu prin intermediari (adică prin cei doi lideri, în sensul că numai dacă îi iubesc pe lideri, numai aşa se cheamă că-L iubesc pe Dumnezeu).]
[COLOR=blue]Vă iau în Duhul Meu, în sânul Meu, căci aceasta înseamnă Duhul Meu[/COLOR] [Comentariu (#25) : O definiţie inedită a Duhului Sfânt: [COLOR=blue]Duhul este sânul Fiului.[/COLOR]] [COLOR=blue], fiilor spre care am venit, şi Mă aplec ca un Dumnezeu[/COLOR] [Comentariu (#26) : “Dumnezeul” de la Noul Ierusalim-Pucioasa “se umileşte” în faţa Zidarilor, pentru a-i putea scoate în evidenţă neumiliţi pe aceştia.][COLOR=blue] ca să Mă primiţi şi ca să Mă mângâiaţi cu milă, tată. [/COLOR] [Comentariu (#27) : Acum se pune în mişcare un mecanism sentimental destul de simplu: “Dumnezeul” de la Noul Ierusalim-Pucioasa se ploconeşte la Zidari şi le cerşeşte milă, ştiind că o va obţine fără greş, fiindcă îi ştie că sunt miloşi şi că, oricum, el are un ascendent nelimitat în faţa lor; pentru ca apoi, îndată ce va obţine această milă, s-o transfere direct, pe tavă, “solilor” săi (liderii pucioşi). În acest fel, scopul real al “scrisorii din cer” este atins: artiştii Zidaru să facă bine şi să fie îngăduitori şi mângâietori şi miloşi cu liderii lor, [COLOR=blue]Mihaela & Nicuşor, [/COLOR] iar de-acum încolo să-i asculte fără crâcnire.] [COLOR=blue]Am voit [/COLOR][COLOR=red]să-Mi scurg prin voi mila Mea[/COLOR][COLOR=blue] cea din cer către copiii cei de sub sarcina venirii Mele[/COLOR] [Comentariu (#28.) : Aici se confirmă cele spuse în comentariul precedent; în plus, se are în vedere şi un transfer necondiţionat prin cei doi Zidari, a milei care vine direct din cer pentru cei doi “prooroci”,[COLOR=blue] Mihaela & Nicuşor[/COLOR]. Artiştii Zidaru sunt chemaţi să fie o conductă, sau o curea de transmisie, pentru mila de care “cei mici” ([COLOR=blue]Mihaela & Nicuşor[/COLOR]) au atâta nevoie, de parcă ar trăi din mila altora. Şi pe undeva, aşa şi este, căci ei nu muncesc nimic, doar dau “indicăţii” supuşilor lor.] [COLOR=blue], cărora [/COLOR][COLOR=red]nu[/COLOR][COLOR=blue] trebuie [/COLOR][COLOR=red]să le cerem[/COLOR] [Comentariu (#29) : Aici se dă pe faţă un protecţionism fără limite, prin care “Dumnezeul” de la Noul Ierusalim-Pucioasa îi cocoloşeşte pe “proorocii” Lui, [COLOR=blue]Mihaela & Nicuşor[/COLOR]. Cei care conduc, prin natura poziţiei lor, ar trebui să fie cât mai atenţi, cât mai drepţi, cât mai corecţi, cât mai activi, cât mai eficienţi, cât mai sobri. Iar supuşii lor să fie în drept să le ceară aceste calităţi. Poate aici este şi cheia conflictelor din această comunitate care se pretinde creştină. Liderii lor nu răspund în faţa nimănui de incompetenţă, de laşitate, de ineficienţă, de diletantism, de aventurism, de tot felul de capricii şi clovnerii, iar supuşii lor n-au nici măcar dreptul să le ceară să se corecteze, ci doar să-i laude şi să-i mângâie neîncetat. Iar când se iveşte câte unul mai colţos, gata şi conflictul! De regulă aceste conflicte se rezolvă simplu, prin “debarcarea” celui în cauză. Când e vorba însă de persoane importante (cei doi Zidari sunt un asemenea caz), problema se complică până la paroxism. Surghiunirea nu mai este o soluţie comodă; pe de altă parte, convieţuirea lor cu [COLOR=blue]liderii pucioşi[/COLOR] devine imposibilă, fără o delimitare strictă a (in)competenţelor. Se recurge atunci la “negocieri”, care îmbracă cele mai neobişnuite forme, inclusiv cea a “[COLOR=blue]misivelor căzute din cer[/COLOR]”. Adică, aşa ca în cazul de faţă.] [COLOR=blue], ci [/COLOR][COLOR=red]numai să le dăm[/COLOR][COLOR=blue], tată. Şi ce să le dăm, tată? Să le dăm [/COLOR][COLOR=red]primire[/COLOR][COLOR=blue], să le dăm [/COLOR][COLOR=red]nădejde[/COLOR][COLOR=blue], să le dăm [/COLOR][COLOR=red]putere[/COLOR][COLOR=blue] ca să poată pentru Mine şi pentru salvarea neamului omenesc de la întuneric la lumină, să le dăm [/COLOR][COLOR=red]milă[/COLOR][COLOR=blue] şi [/COLOR][COLOR=red]mângâiere[/COLOR][COLOR=blue], [/COLOR] [Comentariu (#30) : Drept este că [COLOR=#993300]mai fericit este a da, decât a lua[/COLOR] [COLOR=#993300](Faptele Ap., [/COLOR][COLOR=#993300]20:35).[/COLOR] Dacă aici e vorba de “[COLOR=blue]călăuze[/COLOR]”, apoi nimic, dar absolut nimic, în afară de ascultare demnă, n-ar fi să le trebuiască acestora de la cei călăuziţi. Dar ce găsim în enumerarea de mai sus? Ce mai vor “[COLOR=blue]călăuzele pucioase[/COLOR]”de la supuşii lor? În afară de ascultare (numită aici cu cuvântul “[COLOR=blue]primire[/COLOR]”), mai găsim pe lista solicitărilor: şi [COLOR=blue]nădejde[/COLOR], şi [COLOR=blue]putere[/COLOR], şi [COLOR=blue]milă[/COLOR] şi [COLOR=blue]mângâiere[/COLOR]. [COLOR=blue]Nădejdea [/COLOR]este una dintre virtuţile fundamentale creştine, alături de credinţă şi de dragoste. Dacă tu, călăuză, nu te poţi călăuzi pe tine pe cale, pentru că n-ai nădejde, oare cum vei călăuzi pe alţii, mai începători, mai şovăitori şi mai slabi? Bărbăţia, sau [COLOR=blue]puterea[/COLOR], este altă virtute creştină. Dacă tu, slab fiind, te încumeţi să călăuzeşti pe alţii, oare nu veţi aluneca cu toţii în prăpastie? [COLOR=blue]Mila[/COLOR] şi [COLOR=blue]mângâierea[/COLOR] sunt pentru cei neputincioşi şi bolnavi cu sufletul şi cu trupul. Dacă tu eşti o călăuză vrednică de milă, bolnavă fiind la suflet şi la trup, cum îi vei întări pe alţii, cărora le ceri cu disperare să-ţi dea ţie întărire? Cei încăpăţânaţi în a se agăţa de scaune şi de ranguri, de unde conduc mulţimile, cerându-le lor numai să le dea, dar nimic să le ceară în schimb, să ia aminte că apostolii Noului Testament n-au făcut aşa. Ei s-au dat pe ei înşişi, fără a cere nimic în schimb, încât apostolul Pavel cu lucrul mâinilor sale îşi câştiga pâinea lui, ca să nu fie judecat pentru lăcomie sau nedreptate. Pavel era bolnav şi la trup, dar nu se lamenta la cei din jur, ci doar se ruga Domnului să-i îndepărteze boala şi neputinţa. Dar la suflet, el era mai sănătos decât toţi: pe toţi îi îmbărbăta, pe toţi îi ridica, pe toţi îi vindeca. Iată chipul adevărat al apostolului lui Hristos! El dă în jurul lui, nu cere, şi se bucură când dă, căci [COLOR=#993300]mai fericit este a da, decât a lua[/COLOR].][COLOR=blue] căci [/COLOR][COLOR=red]sarcina Mea peste ei este grea şi nu mai pot[/COLOR][COLOR=blue] sub ea aceşti copii, fiilor. [/COLOR] [Comentariu (#31) :Aici este creionată o imagine falsă pentru Hristos, Care a fost şi este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, şi Care spunea pe vremea petrecerii Sale în trup pe pământ: [COLOR=#993300]“Vai şi vouă, învăţătorilor de Lege! Că împovăraţi pe oameni cu sarcini anevoie de purtat, iar voi nu atingeţi sarcinile nici cel puţin cu un deget”(Luca [/COLOR][COLOR=#993300]11,46)[/COLOR][COLOR=purple]. [/COLOR]Nu se putea ca tocmai Cel ce a criticat aşa de aspru obiceiul de a pune sarcini grele, peste puterile celor pe care îi stăpânesc, să facă El Însuşi aşa ceva, şi încă unor aleşi ai săi, “[COLOR=blue]soli[/COLOR]” şi “[COLOR=blue]prooroci[/COLOR] “ ai “[COLOR=blue]cuvântului care vine din cer[/COLOR]”. Şi chiar dacă ar fi fost aşa, cel care a împovărat nemilos pe cei neputincioşi ar fi trebuit ca el însuşi să repare ce a greşit, să ridice povara, nu să apeleze la mila altora, prea puţin dispuşi să-l asculte.][COLOR=blue] Ei sunt săraci de puteri.[/COLOR] [Comentariu (#32) : Ce enormitate! De parcă ar trage la jug în fiecare zi. Cine îi cunoaşte ştie bine că mai degrabă “ard gazul de pomană”, iscodind în dreapta şi-n stânga şi pierzând ore în şir la taclale la telefonul mobil, în timp ce supuşii lor muncesc de dimineaţa până-n noapte.][COLOR=blue]
[/COLOR]