[mariamargareta]

[COLOR=blue]12. La Pucioasa se minte “de îngheaţă apele”. Cap.II : Avatarurile celor două pietre vii (Partea a IV-a)

[/COLOR] [COLOR=blue]Să le dăm noi, tată, şi ca Mine să le dăm, nu ca omul, şi să suflăm cu iubire din cer peste ei şi să le dăm nădejdea că vor putea pentru Mine până la împlinirea împărăţiei cerurilor peste acest pământ sfinţit de cuvântul Meu, pe care, iată, Mi-l lărgesc pic cu pic, şi apoi din loc în loc să poată ei peste omul de pe pământ, peste om din loc în loc, că peste pământ e greu să pătrund Eu să împărăţesc, căci voi ştiţi că omul Mi-a luat pământul şi cerul, ştiţi, tată, că nu mai am unde să-Mi plec capul pe pământ, şi ştiţi că plâng cu Mine sfinţii pentru [/COLOR][COLOR=red]zdrobirea împărăţiei cerurilor pe pământ peste tot[/COLOR] [Comentariu (#33) :Nici nu poate fi Împărăţia cerurilor pe pământ, fără Hristos coborât în slavă, împărăţind în mijlocul ei. Până atunci, rămâne valabil ce s-a spus prin [COLOR=#993300]Scriptură[/COLOR]:[COLOR=#993300]“Iisus a răspuns: Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor. Dar [/COLOR][COLOR=red]acum[/COLOR][COLOR=#993300] împărăţia Mea nu este de aici”.(Ioan [/COLOR][COLOR=#993300]18:36)[/COLOR]
Să încercăm să sintetizăm câte ceva din acest pasaj ebrios. Până acum, despre Împărăţia Cerurilor s-au făcut în această “[COLOR=blue]scrisoare din cer[/COLOR]” următoarele aprecieri:

a) [COLOR=blue]“…începătura cea nouă de [/COLOR][COLOR=red]împărăţie a cerului[/COLOR][COLOR=blue] pe pământ cu voi.” [/COLOR](la care am făcut comentariul nr. #9)
b) [COLOR=blue]“…de fii ai Ierusalimului, a cărui [/COLOR][COLOR=red]împărăţie este din ceruri[/COLOR][COLOR=blue], nu de pe pământ… “[/COLOR](la care am făcut comentariul nr. #12)
c) [COLOR=blue]“…până la împlinirea [/COLOR][COLOR=red]împărăţiei cerurilor[/COLOR][COLOR=blue] peste acest pământ sfinţit de cuvântul Meu…”[/COLOR]
d) [COLOR=blue]“…plâng cu Mine sfinţii pentru zdrobirea [/COLOR][COLOR=red]împărăţiei cerurilor[/COLOR][COLOR=blue] pe pământ peste tot…”[/COLOR]

Mai departe în scrisoare mai găsim şi următoarea afirmaţie:
e) [COLOR=blue]“…multul Meu cuvânt, care-Mi anunţă [/COLOR][COLOR=red]împărăţia Mea[/COLOR][COLOR=blue] peste om…”[/COLOR]

Din situaţiile a) şi b) rezultă că împărăţia cerurilor [COLOR=red]a fost[/COLOR] şi [COLOR=red]este[/COLOR] instaurată din ceruri pe pământ.
Din situaţia c) rezultă că împărăţia cerurilor [COLOR=red]este[/COLOR], dar [COLOR=red]nu prea este[/COLOR] instaurată temeinic pe pământ, deoarece se afirmă că va trebui împlinită. Faptul că nu s-a reuşit o instaurare temeinică a ei pe pământ este inexplicabil, îndată ce tot aici se spune că pământul a fost sfinţit de “cuvântul de la Pucioasa”.
Din situaţia d) rezultă că împărăţia cerurilor pe pământ [COLOR=red]a fost[/COLOR] dar [COLOR=red]nu mai este[/COLOR] nicăieri, deoarece a fost zdrobită peste tot.
Din situaţia e) rezultă că împărăţia cerurilor [COLOR=red]va fi[/COLOR] în curând instaurată pe pământ.
Concluzia este hamletiană: [COLOR=red]“To be, or not to be”[/COLOR].] [COLOR=blue]şi că omul Mi-a luat căsuţa şi hăinuţa şi locul Meu din om, tată. Acest suspin al Meu [/COLOR][COLOR=red]era mare şi în voi la începutul[/COLOR][COLOR=blue] Meu cu voi [/COLOR][Comentariu (#34) : Fidelitatea şi dăruirea Zidarilor faţă de liderii pucioşi a fost deplină la început, dar acum este puternic contestată.][COLOR=blue] lângă [/COLOR][COLOR=red]copiii cei mai mici[/COLOR][vezi Comentariul (#1)][COLOR=blue] cu care am mai rămas din poporul Meu cel de demult, atât de îndărătnic în el pentru voia Mea cea sfântă în el, voie de care ascultă cel credincios şi se pleacă sub ea, ca să se depărteze de el duhul cel potrivnic lui Dumnezeu, care îl desparte bucăţică cu bucăţică pe om de slava Mea de peste el.[/COLOR]
[COLOR=blue]Mi-am învăţat vreme îndelungată[/COLOR] [Comentariu (#35) :[COLOR=blue]“Vremea îndelungată” [/COLOR]a durat 25 de ani (între anii 1955 şi 1980). Verginica s-a chinuit timp de 25 de ani, care până la urmă s-au irosit în zadar, deoarece îndată ce a murit, s-a risipit toată “agoniseala” ei: un popor întreg de creştini, pe care acum “cuvântul” îi numeşte ca pe nişte “foşti” care nu mai sunt, ca pe un popor abandonat şi expirat: “[COLOR=blue]poporul Meu cel de demult al Meu[/COLOR]”.]
[COLOR=blue] poporul care Îmi auzea glasul cuvântului Meu prin trâmbiţa Mea cea dulce, prin Verginica Mea, tată, iar pentru cei de azi [/COLOR][COLOR=red]copii ai glăsuirii Mele[/COLOR][vezi Comentariul (#1)][COLOR=blue] ca să-i am Eu azi soli ai cuvântului Meu de peste ei, am folosit umilinţă mare, tată, şi Mi-am făcut o bucăţică de punte [/COLOR][Comentariu (#36) : Maria, zisă şi “mama Lelica”, sora Verginicăi.][COLOR=blue] între Mine şi ei pentru trâmbiţarea Mea pe mai departe, după ce Eu Mi-am luat din durere pe trâmbiţa Mea cea douăzeci şi cinci de ani sunătoare peste inima poporului Meu cel de demult al Meu. Am folosit o bucăţică de punte[/COLOR] [vezi Comentariul (#36)][COLOR=blue] din acelaşi trunchi de copac [/COLOR][Comentariu (#37) : Andreiana, mama Verginicăi şi a Lelicăi Maria.][COLOR=blue] cu trâmbiţa Mea şi am trecut spre ei pe punte şi Mi-am legat firul cu ei, căci au fost sortiţi mai înainte de întemeierea lumii [/COLOR][COLOR=red]vase purtătoare de Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue], şi de aceea [/COLOR][COLOR=red]i-am născut[/COLOR][COLOR=blue] şi i-am ridicat. [/COLOR] [Comentariu (#38.) : Cine se mai poate mândri cu faptul că rivalizează cu Sfântul Ignatie Teoforul, fiind “vas purtător de Dumnezeu”? Cine se mai poate lăuda cu faptul că e “născut din Dumnezeu” decât Hristos, Fiul lui Dumnezeu? Doar dacă liderii pucioşi n-o fi şi ei Hristoşi; or, Hristos cel din istorie să Se fi întrupat a doua oară pe pământ, în persoana lor.]
[COLOR=blue]Dar ce voiesc să grăiesc Eu acum cu voi, tată? Voiesc să vă spun că s-a aşternut între Mine şi voi [/COLOR][COLOR=red]despărţire[/COLOR][COLOR=blue], tată, [/COLOR] [Comentariu (#39) :[COLOR=#00ccff]A doua[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru. Iată încă o dovadă că “[COLOR=blue]pietrele vii[/COLOR]” ale [COLOR=blue]Noului Ierusalim[/COLOR], Victoria şi Marian Zidaru, au ajuns la grea cumpănă în viaţa lor spirituală. “[COLOR=blue]Cuvântul[/COLOR]” acesta îi acuză direct de “[COLOR=#00ccff]despărţire de Dumnezeul de la Pucioasa[/COLOR]”, deşi ei contestă energic această acuzaţie, afirmând contrariul. Ei afirmă că nu de Dumnezeu s-au despărţit, ci doar de liderii pucioşi. Cine are dreptate? Amândouă părţile au dreptate, depinde însă din ce direcţie vezi lucrurile. Artiştii Zidaru nu vor, sau nu mai pot, să-i identifice pe liderii pucioşi cu Dumnezeu, şi de aceea afirmă cu convingere că ei s-au despărţit doar de lideri, nu şi de Dumnezeu. “[COLOR=blue]Cuvântul[/COLOR]”, în schimb, îi identifică pe cei doi lideri cu Dumnezeu (e adevărat, niciodată direct, ci întotdeauna prin aluzii voalate, dar foarte insistente (cum ar fi cea identificată în comentariul precedent), şi de aceea el vede despărţirea artiştilor Zidaru de liderii de la Pucioasa ca un afront adus direct şi nemijlocit lui Dumnezeu. Urmarea este această misivă de “prelucrare” a conştiinţelor, menită “să-i dea pe brazdă” pe cei doi răzvrătiţi.] [COLOR=blue]şi voiesc să bat la uşa voastră şi să-Mi deschideţi ca să intru, că Eu sunt Dumnezeu, Eu sunt Cel ce am făcut cerul şi pământul, Eu sunt Cel ce sunt, fiilor. O, [/COLOR][COLOR=red]nu este bine între voi şi Mine, tată[/COLOR][COLOR=blue].[/COLOR] [Comentariu (#40) :[COLOR=#00ccff]A treia[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru: “ [COLOR=#00ccff]relaţie alterată cu Dumnezeu[/COLOR]”][COLOR=blue]Primiţi-Mă cu plângerea mea, căci Mă aplec vouă, fiilor. Vă rog din mijlocul cerului de sfinţi şi de îngeri, vă rog să-Mi faceţi dreptate, dar [/COLOR][COLOR=red]dacă nu puteţi[/COLOR][COLOR=blue] ca şi Mine [/COLOR][COLOR=red]să vă aplecaţi şi voi cu Mine în sfat acum[/COLOR][COLOR=blue], aşa cum Eu M-am aplecat ca să Mă primiţi, o, ce voi face Eu împotriva bucuriei diavolului, [/COLOR] [Comentariu (#41) : O ameninţare voalată la adresa artiştilor Zidaru, dacă nu vor fi dispuşi să participe la simulacrul de “[COLOR=blue]sfat[/COLOR]”. “[COLOR=blue]Sfatul Fraţilor[/COLOR]” este de obicei un monolog discreţionar şi monoton, în care, de regulă, Mihaela vorbeşte ore în şir singură. Iar ceilalţi, ascultă. Şi apoi, după “sfat”, va fi să vină amândoi Zidarii la ordine şi îndreptare. Ce fel de îndreptare? Diavolul nu are trup, deci lui nu i se poate aplica o pedeapsă corporală, aşa cum ar merita, pentru bucuria lui răutăcioasă împotriva lui Dumnezeu. Dar cei care i-au alimentat această bucurie diavolului, prin despărţirea lor de “solii lui Dumnezeu”, ei bine, aceştia au trupul pe ei, şi ce va face “Dumnezeul” de la Noul Ierusalim-Pucioasa atunci, ca să strice bucuria diavolului? Răspunsul nu se spune, dar se subînţelege.][COLOR=blue] bucurie hrănită prin despărţirea dintre voi şi Mine, fiilor?[/COLOR] [Comentariu (#42) : Aşadar, Zidarii sunt cei care, prin răzvrătirea lor, hrănesc bucuriile diavolului.]