[mariamargareta]

[COLOR=blue]12. La Pucioasa se minte “de îngheaţă apele”. Cap.II : Avatarurile celor două pietre vii (Partea a VI-a)

[/COLOR] [COLOR=blue]Când văd că ei cad sub vină, numaidecât Eu le-o ridic şi o duc Eu[/COLOR] [Comentariu (#57) : Păi, e corect aşa? Să le fie ridicată vina numaidecât, fără o cercetare a faptelor? Şi dacă vina e adevărată? Acoperirea vinei se transformă atunci într-o cârdăşie. Cel mai mare şi mai tare îşi trage intenţiont vina asupra lui, ştiind bine că pe el n-o să mai îndrăznească să-l cerceteze mai departe, ba o să bată îndată în retragere, făcând şi temenele până la pământ. Ciudată această complicitate de gaşcă, această “inversare intenţionată a rolurilor”, numită în limbajul penal “favorizarea infractorului”! Dar eficientă, se pare.
Şi încă ceva: dacă vina celor doi nu este întemeiată (aşa cum se susţine aici sus şi tare) de ce o mai ia “Dumnezeul” de la Noul Ierusalim-Pucioasa în cârcă? Nici aşa nu este corect. Şi chiar dacă ar fi ei vinovaţi, oare Dumnezeu ar trebui să-i descarce de vină în acest fel, adică identificându-Se cu vina lor?] [COLOR=blue], ca să Mă poată ei duce pe Mine, tată, [/COLOR] [Comentariu (#58.) : Vorba ceea: “[COLOR=green]O mînă spală pe alta, şi amândouă obrazul[/COLOR]”. Merită o aşa combinaţie!?!] [COLOR=blue]căci satana Mă apasă şi Mă umileşte cu duşmănie mare[/COLOR] [Comentariu (#59) : Normal, când vede atâta favoritism şi nepotism deşănţat, că-i sare şi lui [COLOR=blue]nea’ Sataniel[/COLOR] muştarul!][COLOR=blue] când aude de pe pământ vină peste cei ce-Mi stau cărare a Mea spre om, şi cad şi Eu când cad ei [/COLOR] [vezi Comentariul (#107)][COLOR=blue], şi poporul Meu cel neascultător nu vrea să înţeleagă aceasta, fiilor.[/COLOR] [Comentariu (#60) : Poporul acesta se dovedeşte îngust la minte şi încremenit în tiparele procustiene ale unei dreptăţi ţărăneşti, simple, moştenite “den betrâni”, lipsite de mlădierile diplomaţiei machiavelice. El nu vrea să priceapă deloc subtilităţile “proverbului”: [COLOR=green]“Dai în mine? Dai în mama! Ce-ai cu mama, mă?”[/COLOR] Nu corectarea vinei, atâta câtă este ea, stă în preocuparea acestei noi filozofii pretinse creştine, ci cocoloşirea şi muşuroirea ei: [COLOR=green]“Ia să nu mai vorbească nimeni despre aceasta! Să nu se mai audă vreo vină la ei de pe pământ!”[/COLOR]. Se postulează aşadar o nouă generaţie de “[COLOR=blue]prooroci fără vină[/COLOR]”, mai infailibili decât papa de la Roma şi ceva mai autohtoni: Mihaela Tărcuţă ot Oneşti (fost oraşul Gh.Gheorghiu-Dej) şi Niculae Nedelcu ot Fundeni (strada Melodiei, colţ cu şoseaua Fundeni, colţ cu şoseaua Pantelimon).][COLOR=blue] O, prin ei am căutat să pot şi pentru voi, căci v-am voit mereu frumoşii Mei[/COLOR] [Comentariu (#61) : Începe iar “perierea” artiştilor Zidaru, dar numai pe jumătate: [COLOR=blue]au fost voiţi şi doriţi să fie mereufrumoşii “Domnului”[/COLOR], care va sa zică[COLOR=blue], acum[/COLOR][COLOR=blue] nu mai sunt[/COLOR]. Sau, nici măcar n-au fost vreodată, ci [COLOR=blue]doar au fost voiţi[/COLOR] aşa. Din vina lor, desigur, numai a lor.] [COLOR=blue], cu care să Mă fălesc[/COLOR] [Comentariu (#62) : “Dumnezeul” de la Noul Ierusalim-Pucioasa nu prea pare pătruns de duhul smereniei şi umilinţei, pe care altminteri îl propovăduieşte cu sârg supuşilor săi. Păi atunci cum să fie ei altfel, decât stăpânul lor, căruia îi place [COLOR=blue]să se fălească[/COLOR] în faţa lumii întregi? Ce să le mai pretinzi lor, dacă au un aşa model în faţa ochilor?][COLOR=blue] înaintea sfinţilor şi a îngerilor şi înaintea oamenilor de pe pământ, tată, dar [/COLOR][COLOR=red]Eu să Mă fălesc[/COLOR][COLOR=blue], şi nu voi[/COLOR] [Comentariu (#63) : Mai e şi egoist pe deasupra, vrea să se fălească neapărat singur.] [COLOR=blue], şi [/COLOR][COLOR=red]tot aşa au dorit[/COLOR][COLOR=blue] mereu şi [/COLOR][COLOR=red]copiii Mei din porţi[/COLOR][vezi Comentariul (#1)][COLOR=blue] când ei căutau spre voi cu răbdare şi blândeţe, sau cu tărie de cuvânt plin de nerăbdare în el pentru îmbrăţişarea Mea cu voi întru nedespărţire, pentru asemănarea voastră cu Mine, tată.[/COLOR]
[COLOR=blue]Vă rog înlăcrimat, vă rog cu Duhul îndurerat, dacă vreţi, dacă puteţi, iubiţi-Mi copiii de sub crucea venirii Mele la voi atât cât Eu vă iubesc pe voi. Iată ce măsură dreaptă vă cer[/COLOR] [Comentariu (#64) : Măsura nu e dreaptă deloc. Ar fi dreaptă, dacă li s-ar cere să-L iubească pe Dumnezeu cu aceeaşi măsură cu care Dumnezeu îi iubeşte pe ei. Dar lor li se cere ca, în locul lui Dumnezeu, să iubească nişte “surogate de Dumnezeu”, adică nişte oameni cu limitele lor incomode, chiar insuportabile uneori, ceea ce nu este deloc echitabil.] [COLOR=blue], căci Eu aşa şi nu altfel voiesc să vă am ajutori ai venirii Mele, acum, la sfârşit de timp, căci Mie, şi nu vouă ar fi să vă placă[/COLOR] [Comentariu (#65) : Mai natural ar fi fost dacă era formulat aşa: [COLOR=blue]...Mie, şi nu vouă, ar fi să-Mi placă…[/COLOR]] [COLOR=blue]felul cum staţi voi în [/COLOR][COLOR=red]bărcuţa[/COLOR][COLOR=blue] Mea de salvare, în poporul Meu cel mic de la sânul Meu, tată, şi care se poate clătina când vă vede vouă răceala de el şi de Mine[/COLOR] [Comentariu (#66) : [COLOR=#00ccff]A zecea[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru: “[COLOR=#00ccff]s-au răcit de “[/COLOR][COLOR=blue]poporul lui Dumnezeu[/COLOR][COLOR=#33cccc]”[/COLOR][COLOR=#00ccff] şi de “[/COLOR][COLOR=blue]Cel de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=#00ccff]”[/COLOR]”] [COLOR=blue], dragoste ca a voastră şi nu ca a Mea între voi şi poporul Meu. O, Eu vă vreau ca Mine, tată, şi vă vreau de alinare a ranelor Mele, şi vă vreau până la capătul mersului Meu primitori ai voii Mele în voi, şi ca să-Mi placă Mie şi ca să-Mi fie Mie de sprijin, tată. [/COLOR]
[COLOR=blue]O, fiilor, omului îi este uşor să judece pe altul şi îi este greu să se judece pe el ca să-l am Eu pe el înţelept şi drept al Meu. Când voi nu mai suferiţi pentru lucrarea Mea de azi cu voi[/COLOR] [Comentariu (#67) : [COLOR=#00ccff]A unsprezecea[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru: “ [COLOR=#00ccff]nu mai vor să sufere pentru[/COLOR] [COLOR=blue]lucrare[/COLOR]”] [COLOR=blue], ce lucrare mai poate fi aceea care nu vă face să aveţi suferinţă pentru Mine, Cel plin de suferinţă, tată? O, fiilor, noi avem de lucrat pentru veşnicia care vine cu Mine pe pământ la voi, lucrare la care oamenii nu ştiu şi [/COLOR][COLOR=red]nu pot să lucreze[/COLOR][COLOR=blue], tată, [/COLOR] [Comentariu (#68.) : Atunci artiştilor Zidaru de ce li se mai cere să facă o lucrare pe care n-o pot face şi nici n-o pot duce? Ei nu sunt tot oameni, la fel de neştiutori şi de neputincioşi ca şi ceilalţi, faţă de care există totuşi înţelegere pentru că nu ştiu şi nu pot?] [COLOR=blue]căci iată, [/COLOR][COLOR=red]abia pot Eu[/COLOR] [Comentariu (#69) : Dacă Dumnezeu abia poate, putea-vor oare artiştii Zidaru mai mult?] [COLOR=blue]să-l ajut pe poporul Meu să Mă aibă pe Mine de viaţă a lui pe pământ. O, ceea ce-I dăm lui Dumnezeu, numai aceea este agoniseală, tată, dar ceea ce oamenii ne dau, pierdem, fiilor, căci oamenii îşi distrug unii altora puterea de a fi. Dar voi fiţi ai Mei aşa cum Eu v-am născut şi v-am crescut cu cuvânt din sânul Meu, că [/COLOR][COLOR=red]voi sunteţi bogaţi în ceea ce aveţi cules la Mine[/COLOR][COLOR=blue], tată, [/COLOR] [Comentariu (#70) : Adică, artiştii Zidaru sunt “putrezi de bogaţi în ceruri”, prin daniile şi donaţiile făcute pucioşilor, de-a lungul celor optsprezece ani cît au fost ei împreună. Restul, nimicurile care le-au adunat pentru ei, pentru a-şi duce zilele, sunt toate numai uscături:] [COLOR=blue]şi nu altfel cules, căci cele ce se văd, [/COLOR][COLOR=red]sunt numai uscături[/COLOR][COLOR=blue], dar cele ce vor fi, sunt cele puse bine la Mine şi [/COLOR][COLOR=red]nu se văd[/COLOR][COLOR=blue], precum nici Eu, Domnul, nu Mă văd de către om. [/COLOR] [Comentariu (#71) : Bogăţiile strânse de Zidari “în ceruri” sunt “puse bine” şi-i aşteaptă, pentru ziua întâlnirii (chiar dacă nu se mai văd, pentru că au făcut picioare).]