[mariamargareta]

[COLOR=blue]12. La Pucioasa se minte “de îngheaţă apele”. Cap.II : Avatarurile celor două pietre vii (Partea a VIII-a)

[/COLOR] [COLOR=blue]O, dacă voi aţi fi fost mai tari şi mai plini de Mine, Eu aş fi scăpat de multe dureri care apasă pe Mine acum din mijlocul poporului Meu[/COLOR] [Comentariu (#81) : Aluzie la alţi “răzvrătiţi” din incinta “Mănăstirii” din Pucioasa, cu care liderii pucioşi au intrat, în mai multe rânduri, în conflicte mai mari sau mai mici, alternate cu perioade de aparentă împăcare: preoţii Iliuţă, Ionică şi Spirică; pictorul Dănuţ, poreclit “Tataia”; Marian, fiul preotului Spirică (poreclit în derâdere “Mormăil㔺i “Mormăitul”, chiar de către liderii pucioşi); şoferul nea’Petrică, etc.). Întrucât aceştia au păreri asemănătoare despre liderii pucioşi, este posibilă oricând o solidarizare a lor împotriva celor care deţin în prezent în comunitate puterea absolută şi o exercită discreţionar asupra celorlaţi. Faptele lor sunt numite în continuare “[COLOR=blue]rană care doare adânc[/COLOR]”, “[COLOR=blue]neascultare[/COLOR]”, “[COLOR=blue]întuneric care îndurerează[/COLOR]” , “[COLOR=blue]rană adâncă şi durută[/COLOR] pe care ei, [COLOR=blue]cei care au făcut-o[/COLOR], [COLOR=blue]mereu o deschide[/COLOR] [COLOR=#ff6600](sic!)[/COLOR]”, rană care “[COLOR=blue]sângerează pe trup” “nepăsare de Dumnezeu”[/COLOR],motive suficiente pentru care “mănăstirea” de la Pucioasa a devenit locul care “[COLOR=blue]e de mult plin de jalea îngerilor şi a sfinţilor”. [/COLOR]Acest conflict generalizat a cauzat separarea [COLOR=blue]liderilor pucioşi[/COLOR] de către “[COLOR=blue]cei de la mănăstire[/COLOR]” enumeraţi mai sus, şi apoi aşezarea lor într-o altă locaţie, denumită conspirativ “Legănuţ”. Adică, locul unde “se leagănă” cei doi în dulci reverii, alimentate prin adularea care le vine zi şi noapte de la alţi adepţi mai tineri care le sunt fideli, acum după ce au scăpat de urâcioşii de la mănăstire.][COLOR=blue], căci voi ştiţi rana aceasta a Mea, care doare adânc în Mine de la neascultarea, de la întunericul celor ce M-au îndurerat în ultimii ani din mijlocul poporului Meu cel hrănit de Mine cu mântuirea lui, tată. Mi-e rana adâncă şi durută, şi mereu Mi-o deschide [/COLOR][COLOR=#ff6600](sic!) [/COLOR][COLOR=blue]cei ce Mi-au făcut-o, şi-Mi sângerează pe trup rana, căci Eu am trupul cel de după înviere, şi-Mi sângerează trupul Meu cel înviat din moarte, tată. O, fiilor, locul coborârii Mele e de mult plin de jalea îngerilor şi a sfinţilor Mei. Eu sunt Cel ce am luat pe braţe pe cei ce-Mi sunt porţi, duruţi acolo atâta vreme sub sarcina coborârii Mele, căci ei cădeau mereu [/COLOR][COLOR=red]sub spaimele durerii[/COLOR][COLOR=blue] şi ale dispreţului[/COLOR] [Comentariu (#82) : Unul dintre efectele acestor răzvrătiri ale supuşilor asupra stăpânilor lor a devenit tot mai greu de suportat: dispreţul pe care îl manifestau răzvrătiţii îi aducea pe lideri până la durere şi spaimă (că vor fi înlocuiţi cu alţii mai destoinici şi mai eficienţi)][COLOR=blue] acolo în grădină. Am proorocit încă de la începutul Meu cel nou cu voi că-i voi lua de acolo pe [/COLOR][COLOR=red]cei ce-Mi sunt cărare[/COLOR][vezi Comentariul (#1)] [COLOR=blue] dacă voi vedea că ei nu-Mi mai pot sluji pentru coborârea Mea din pricina nepăsării de Dumnezeu a celor din grădină. [/COLOR][Comentariu (#83) : Tălmăcire:[COLOR=fuchsia]‘…Îi voi scoate din incinta mânăstirii pe cei doi prooroci, dacă ceilalţi “fraţi” nu o să-i mai suporte aşa cum sunt ei, cu hachiţele lor, şi se vor răzvrăti împotriva lor…’[/COLOR]][COLOR=blue] Când am văzut ameninţată puterea Mea în ei[/COLOR] [Comentariu (#84) : Tălmăcire:[COLOR=fuchsia]‘Când a ieşit la iveală răzvrătirea celorlalţi vieţuitori ai mănăstirii împotriva celor doi prooroci…’[/COLOR]] [COLOR=blue], am ridicat numaidecât spre vedere legănuţul cel tainic[/COLOR] [Comentariu (#85) : Tălmăcire:[COLOR=fuchsia]‘…cei doi lideri pucioşi şi-au amenajat pentru ei un alt spaţiu de locuit (numit “la Legănuţ”), într-o grădină din apropiere, pentru a se separa complet de cei din mănăstire, cu care intraseră în conflict’[/COLOR]] [COLOR=blue], rostit de Mine să fie pentru ca să-i aşez pe ei în el şi să Mi-i întăresc pe ei prin cei mai mici fii[/COLOR] [Comentariu (#86) : Tălmăcire:[COLOR=fuchsia]‘…să-i consolideze în continuare ca lideri absoluţi, prin sprijinul unui grup de tineri şi tinere apropiaţi şi supuşi liderilor pucioşi, acoliţii fideli care au constituit o grupare de sprijin aparte, “garda pretoriană” supusă numai şi numai lor’.[/COLOR]][COLOR=blue] ai poporului Meu, dacă în grădină ei sunt slăbiţi de puteri şi înspăimântaţi [/COLOR] [Comentariu (#87) : Tălmăcire:[COLOR=fuchsia]‘…adică sunt descumpăniţi şi speriaţi de faptul că foştii lor supuşi din mănăstire nu-i mai ascultă şi nu-i mai recunosc ca fiind reprezentanţi absoluţi ai lui Dumnezeu’. [/COLOR]Aici s-ar potrivi şi comentariul #101, care arată printre altele că [COLOR=#993300]” ...[/COLOR][COLOR=red]În iubire nu este frică[/COLOR][COLOR=#993300], ci iubirea desăvârşită alungă frica […] iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire”.(I Ioan [/COLOR][COLOR=#993300]4,18.). [/COLOR]Ceea ce surprinde este însă faptul că, în alte ocazii în care liderii pucioşi au interesul să iasă în faţă cu o imagine cât mai favorabilă, ei se zugrăvesc pe sine a fi din fire neînfricaţi. Iată un exemplu concludent: [COLOR=blue]”[…] să fie pacea cântecului tău peste această iesle, peste aceşti copii care suferă bucurându-se în numele Meu, căci [/COLOR][COLOR=red]întru ei nu este frică[/COLOR][COLOR=blue]. Ei sunt născuţi din iubirea Mea, şi [/COLOR][COLOR=red]în iubire nu este frică[/COLOR][COLOR=blue], şi este un singur trup: Eu în ei, şi ei în Mine. Ei sunt micuţii Mei , iar [/COLOR][COLOR=red]cei mici nu ştiu a se teme[/COLOR][COLOR=blue] […] Ei [/COLOR][COLOR=red]nu se tem[/COLOR][COLOR=blue] nici de irozi, nici de iude, [/COLOR][COLOR=red]nu se tem[/COLOR][COLOR=blue] nici de Anne sau Caiafe, căci [/COLOR][COLOR=red]i-am deprins să nu aibă teamă de oameni[/COLOR][COLOR=blue].” (9/22 februarie 1992[/COLOR], sublin.ns.[COLOR=blue])[/COLOR][COLOR=blue] . [/COLOR]Aceste cuvinte par de-a dreptul mincinoase astăzi (mai precis, la [COLOR=blue]30 august/12 septembrie 2007[/COLOR]), când despre aceiaşi “copii” se spune în mod repetat [COLOR=red]cât sunt de fricoşi[/COLOR] (cităm):
– “ [COLOR=blue]sunt slăbiţi de puteri şi [/COLOR][COLOR=red]înspăimântaţi[/COLOR]” (pasaj analizat aici, la comentariul #87), căci
– “ [COLOR=blue]cădeau mereu [/COLOR][COLOR=red]sub spaimele durerii[/COLOR]” (pasaj analizat la comentariul #82),iar
– “ [COLOR=blue]iar cei ce-Mi sunt venirea Mea [/COLOR][COLOR=red]se temeau[/COLOR][COLOR=blue], tată,[/COLOR]” (pasaj analizat la comentariul #104),căci
–[COLOR=blue] “ căci [/COLOR][COLOR=red]temerea[/COLOR][COLOR=blue] […] nu i-a mai slobozit pe ei de sub ea[/COLOR]” (pasaj analizat la comentariul #106), iar Iliuţă, mai-marele dintre cei trei preoţi,
– “ [COLOR=blue]nu Mi-i mai ajută să scape [/COLOR][COLOR=red]de teamă[/COLOR] “(pasaj analizat la comentariul #111), şi de aceea
–ar trebui [COLOR=blue]”să fie ţinuţi [/COLOR][COLOR=red]numai în mângâieri[/COLOR][COLOR=blue]”[/COLOR] (pasaj analizat la comentariul #8) , căci
–[COLOR=blue]“ ei ajung [/COLOR][COLOR=red]tare, tare plăpânzi[/COLOR][COLOR=blue] în faţa celor tari”[/COLOR] (pasaj analizat la comentariul #151)[COLOR=blue],[/COLOR] pentru că până şi “Cel de la Pucioasa” se teme:
– “[COLOR=blue] Eu [/COLOR][COLOR=red]Mă temeam mereu[/COLOR] [COLOR=blue]pentru soarta lucrării Mele şi a poporului Meu[/COLOR]” (pasaj analizat la comentariul #101). O frică generalizată stăpâneşte aşadar la Noul Ierusalim, care aduce cu ea concluzia, o declaraţie-şoc a “Celui de la Pucioasa”: [COLOR=red]s-a şubrezit mersul lucrării Mele[/COLOR][COLOR=blue] şi n-am mângâiere[…][/COLOR](pasaj analizat la comentariul #168)[COLOR=blue]. [/COLOR]Deci, după cum ne explică Sfântul Apostol Ioan în epistola sa, nimeni nu mai este acolo desăvârşit în iubire, căci [COLOR=#993300]” ... iubirea desăvârşită alungă frica.”(I Ioan [/COLOR][COLOR=#993300]4,18.)[/COLOR]. ][COLOR=blue] în faţa ţesăturii ascunse[/COLOR] [Comentariu (#88.) : Aici se bănuie o conspiraţie ascunsă, plănuită de către cei nemulţumiţi, dar mai mult ca sigur că n-a existat aşa ceva (încă). Dacă ar fi existat, a fi reuşit în mod sigur să se impună. Nemulţumiţii nu par să aibă veleităţi personale, dar în mod sigur vor ca lucrurile să evolueze în limitele firescului şi al bunului simţ.] [COLOR=blue], care a lucrat şi lucrează spre ameninţarea adevărului coborârii Mele pe pământ acum. [/COLOR] [Comentariu (#89) : Adevărul sau minciuna coborârii [COLOR=blue]“Cuvântului” [/COLOR]de la Dumnezeu nu pot fi nici ameninţate, nici influenţate. Ele există, sau nu; trebuie doar puse în valoare printr-o analiză atentă, ascuţită şi nepărtinitoare.][COLOR=blue] De atunci, tată, numai într-o durere petrec în ei. [/COLOR][Comentariu (#90) : Desigur că nu le-a fost uşor [COLOR=blue]liderilor pucioşi[/COLOR] să constate că dintr-o dată, toţi dintre apropiaţii mai vechi sunt împotriva lor. Norocul lor a fost cu cei mai tineri, care, neştiind prea multe dedesubturi, n-au putut crede că liderii lor sunt în stare de comportamente necreştineşti, şi în consecinţă le-au rămas pe mai departe fideli.]