[mariamargareta]

[COLOR=blue]12. La Pucioasa se minte “de îngheaţă apele”. Cap.II : Avatarurile celor două pietre vii (Partea a XI-a)

[/COLOR] [COLOR=blue]I-am aşteptat cu dor până ce i-am avut aici, şi aceştia trebuiau [/COLOR][COLOR=#ff6600](sic!) [/COLOR][COLOR=blue]primiţi ca şi Mine, şi trebuiau [/COLOR][COLOR=#ff6600](sic!) [/COLOR][COLOR=blue]înţeleşi, că numai binele cel de la Mine îl vor ei peste poporul Meu, care trebuia să se facă de mult copil, ca să pot să-l am şi să-l cresc şi să-l ocrotesc pe el, după cum văd Eu primejdia când bate să-Mi răstoarne [/COLOR][COLOR=red]pluta[/COLOR] [Comentariu (#119) :“[COLOR=red]Bărcuţa[/COLOR] de salvare” de care se vorbea mai sus a devenit între timp o biată “[COLOR=red]plută[/COLOR]”.] [COLOR=blue] pe care stau Eu cu poporul Meu.[/COLOR]
[COLOR=blue]Vă spun o durere mare a Duhului Meu, fiilor. Când am luat-o pe Verginica la cer, n-am luat-o până ce nu Mi-am adus aproape aceşti copii moldoveni[/COLOR] [Comentariu (#120) : Emilian Tărcuţă şi soţia lui, Mihaela Tărcuţă. Dar, după venirea lui Nicuşor Nedelcu de la Fundeni la Pucioasa, Mihaela l-a aşezat pe Emilian Tărcuţă într-un con de umbră deasă, înlocuindu-l definitiv cu Nicuşor.][COLOR=blue], aşteptaţi de Mine ca să ridic din ei [/COLOR][COLOR=red]rămurică[/COLOR][COLOR=blue] verde[/COLOR] [Comentariu (#121) : [COLOR=red]rămurica[/COLOR] sau [COLOR=red]crenguţa [/COLOR]verde este Mihaela Tărcuţă, iar [COLOR=red]puntea[/COLOR] curată şi uscată e “lelica” Maria] [COLOR=blue] , prin care Eu, Domnul, să-Mi leg pe mai departe marea mea lucrare peste neamurile pământului. Cu Verginica şi cu surioara ei[/COLOR] [Comentariu (#122) : “Lelica” Maria][COLOR=blue], care Mi-a fost între ea şi ei [/COLOR][COLOR=red]punte[/COLOR][COLOR=blue], n-am mers cu mers larg pe pământ, ci am mers cu mers strâmt, am mers cu un popor mereu mic, mereu neîmplinit, mereu dădăcit şi mereu greoi la mers, până azi, tată. Dar cu [/COLOR][COLOR=red]aceşti copii ai coborârii Mele acum,[/COLOR] [vezi Comentariul (#1)] [COLOR=blue] merg peste pământul tot cu al meu cântec de dor după om, cu multul Meu cuvânt, care-Mi anunţă împărăţia Mea peste om, căci cu ei Mi-am desfundat drumul ca să merg, tată, şi ei îmi stau porţi ca să vin şi ca să merg. Am adus de la Moldova [/COLOR][COLOR=red]crenguţă[/COLOR][COLOR=blue] verde[/COLOR] [vezi Comentariul (#121)] [COLOR=blue] şi am pus-o la rodit temelie nouă de nou Ierusalim pe pământ, dar poporul cel de atunci, iubitor de libertate pentru păcat, a pornit cu duh de invidie, cu duh de minciună şi de prigoană, din pizma diavolului, care nu Mă mai voia cu cuvântul Meu peste pământ în urma trâmbiţei Mele, şi poporul cel răzvrătit de la mijloc Mi-a strivit drumul Meu cel tainic atunci, tainic din pricina celor neiubitori de sfinţenie în poporul Meu, şi Mi-a zdrobit puterea Mea în cei aduşi de departe[/COLOR] [vezi Comentariul (#120)] [COLOR=blue] după planul Meu cel vestit din timp poporului Meu, plan pe care poporul Meu Mi l-a împiedicat atunci, dar aveam pentru cei nou-născuţi atunci proorocie anunţată tainic prin trâmbiţa mea peste păstori[/COLOR] [Comentariu (#123) : “păstorii” sunt nea’Mişu şi nea’Cristea] [COLOR=blue] că după [/COLOR][COLOR=red]zece ani de părăsire a Mea de către poporul Meu[/COLOR][COLOR=blue], rămas în urma trâmbiţei Mele, Eu, Domnul, voi avea iarăşi venire la el cuvânt pe pământ[/COLOR] [Comentariu (#124) : Cuvântul “[COLOR=#ff6600]iarăşi[/COLOR]” trebuie înţeles a fi a patra venire, după care urmează deci a cincea, când Domnul se va arăta şi cu trupul. A doua venire şi a treia venire a Domnului au fost prin “şfânta” Verginica şi respectiv prin “lelica” Maria. În acest context, exprimarea [COLOR=blue]“…după zece ani de părăsire … Eu, Domnul, voi avea [/COLOR][COLOR=#ff6600]iarăşi[/COLOR][COLOR=blue] venire la el cuvânt pe pământ…” [/COLOR]nu exprimă realitatea, îndată ce întreruperea a fost numai de doi ani (între 1980 şi 1982). Liderii pucioşi încearcă să minimalizeze în importanţă perioada 1980-1990, arătând că în aceşti zece ani “lelica” n-a făcut mare lucru, îndată ce “poporul ales” a părăsit în masă “lucrarea”. Ei vor să insinueze prin această manevră dibace că importante în propovăduire nu sunt decât [COLOR=red]trâmbiţa[/COLOR] (verde) Verginica şi [COLOR=red]crenguţa[/COLOR] (verde) Mihaela, iar “lelica” a fost doar “[COLOR=red]o[/COLOR] [COLOR=red]punte[/COLOR]”(uscată). Or, se ştie că de regulă, o punte oarecare se calcă în picioare: se păşeşte, sau se sare. Cam asta au făcut şi pucioşii: au sărit de la [COLOR=red]trâmbiţă[/COLOR] direct pe [COLOR=red]crenguţă[/COLOR], păşind [COLOR=red]peste[/COLOR] punte] [COLOR=blue] şi peste neamurile de pe el,[/COLOR] [COLOR=blue]chemate la izvorul Meu.[/COLOR][Comentariu (#125) : Neamurile de pe pământ, deşi insistent chemate la izvoarele sulfuroase de la Pucioasa, nu prea s-au înghesuit să vină până acum la tratament; dar nici n-au intrat zilele-n sac. Poate când s-o schimba ministrul turismului să apară ceva şanse ca să se revigoreze unele staţiuni balneoclimaterice, printre care şi Pucioasa.][COLOR=blue] Tot ce răzvrătiţii de atunci din poporul Meu au aruncat cu vină peste cei mai mici veniţi[/COLOR] [vezi Comentariul (#120)][COLOR=blue], peste [/COLOR][COLOR=red]această copilă scumpă Mie[/COLOR] [vezi Comentariul (#121)][COLOR=blue] pentru inima ei mare cât Mine în ea[/COLOR] [Comentariu (#126) : Elogiile aduse aici Mihaelei Tărcuţă depăşesc hiperbolic dimensiunile supravenerării, o formă de cinstire care fusese rezervată de către exegezele teologice exclusiv Maicii Domnului. Nici chiar Verginica (acum considerată sfântă la Pucioasa) n-a fost atât de deşănţat linguşită, ba dimpotrivă, suferinţele ei din timpul vieţii au fost “motivate” cu destul cinism de către “Cel de la Pucioasa”, care se laudă că i-a dat suferinţele:[COLOR=blue]“…că i-am dat suferinţă, căci aşa Mi-a plăcut, să fie ca Mine.”(4 septembrie 1966)[/COLOR]][COLOR=blue], toate câte au fost aruncate peste ea, au fost minciună, tată, minciuna omului mincinos şi a ucenicilor lui, care de dorul vieţii lumeşti Îmi dărâmase de pe temelie poporul Meu de atunci, pe care-l chemam la sfinţenie, şi iată, semn mare, căci trupul minciunii a crescut mare ca şi minciuna ieşită din el, iar Eu abia mai pot să trudesc ca să-Mi ridic la loc poporul cel îmbrâncit atunci de pe cale. Eu am la Mine toată suferinţa îndurată de atunci şi până azi de [/COLOR][COLOR=red]copiii[/COLOR][COLOR=red] cărora le-am dat să-Mi poarte apoi sarcina venirii Mele[/COLOR][vezi Comentariul (#1)][COLOR=blue] şi ridicarea unui nou popor, după cum Eu, Domnul, proorocisem că poporul va cădea şi că se va ridica un nou popor, prin care, iată, tată, dau să-l ridic şi pe poporul cel căzut atunci.[/COLOR]
[COLOR=blue]O, fiilor, Îmi plâng vouă jalea Mea cea lungă, aşa cum la începutul Meu cu voi lângă ei vă dădeam de lucru peste cei ce-Mi vorbeau de rău noul Meu început, pe care-l iubeam atât de mult, iar cei ce le ridicau lor vină au rămas sub acest greu păcat şi nu s-au mai ridicat din el, şi vă rugam pe voi pe atunci să lucraţi cumva să micşorăm acest păcat de peste cei ce-l făceau aşa, ca să nu rămână până în sfârşit striviţi de piatra aceasta, în care ei loveau şi se loveau lovind. O, [/COLOR][COLOR=red]mare este păcatul vorbirii de rău[/COLOR][COLOR=red]peste[/COLOR][COLOR=red]copiii[/COLOR][COLOR=red]purtători ai venirii Mele[/COLOR][COLOR=blue], [/COLOR][Comentariu (#127):[COLOR=#00ccff] A douăzeci şi opta[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru: ”[COLOR=#00ccff]ei i-au vorbit de rău pe liderii pucioşi[/COLOR]”] [COLOR=blue] cei şi nu ştiu să iasă de sub el cei ce păcătuiesc prin el! Vina pusă peste ei ajunge drept la Mine, căci diavolul este cel ce vine la Mine cu această vină mai mult decât orice ar aduce el de pe pământ, rău înaintea Mea.[/COLOR]