[mariamargareta]

[COLOR=purple]10. Misterele Pucioasei .[/COLOR]
[COLOR=purple] L[/COLOR][COLOR=purple]a Pucioasa se minte “ de îngheaţă apele”. [/COLOR][COLOR=blue]Cap. I :[/COLOR][COLOR=purple] Pietrele vii[/COLOR]
(Partea a II-a)

Şi mai zicea Maria, printr-un alt eMail, spus tot la beţie de cuvinte, că ea e fidelă lui Hristos, care e Adevărul (cităm):

[COLOR=blue]…căci pe mine nu eu, ci Bărbatul meu desăvârşit, Hristos, mă apără. El este normalitatea mea…[/COLOR]

Văzând la Pucioasa atâta “[COLOR=blue]normalitate[/COLOR]”, în care nu mai deosebeşti minciuna de adevăr, de-aceea îmi ziceam eu cu amărăciune în motto: “Minciuna stă cu fetele la masă… şi fac împreună cea mai bună casă”.
Dar, dacă m-am înşelat? Dacă într-adevăr, artiştii Zidaru or fi rămas fideli Liderilor Pucioşi, şi eu mă fac de râs, susţinând la rândul meu o altă minciună?
Ei bine, sunt nevoită să recunosc că artiştii Zidaru într-adevăr au rămas fideli, dar numai declarativ şi teoretic, adică numai “[COLOR=blue]lucrării de la Pucioasa[/COLOR]” şi “[COLOR=blue]Cuvântului lui Dumnezeu care coboară acolo începând cu anul 1955, prin Sfânta Virginia[/COLOR]”. Practic însă, “Cuvântul” îi legitimează în mod sistematic doar pe cei doi Lideri, ca fiind singurii reprezentanţi şi locţiitori ai lui Dumnezeu pe pământ. Or, eu nu pot să nu observ că artiştii Zidaru s-au săturat până la îngreţoşare de fiţele, mofturile şi statura necreştinească a Celor Doi Lideri Maximi, care au pus mâna pe hăţurile “[COLOR=blue]lucrării de la Pucioasa[/COLOR]” de o bună bucată de vreme şi nu vor să le mai dea drumul. Totodată, artiştii Zidaru sunt profund îndureraţi şi dezamăgiţi că timpurile frumoase de altădată, pe când la Pucioasa domnea o adevărată frăţietate creştină, par să fi apus pentru totdeauna odată cu instaurarea [COLOR=blue]dictaturii[/COLOR] celor doi Lideri. Aceasta este trista realitate, chiar dacă unora ca Maria nu le place să recunoască adevărul: noua poziţie a celor doi artişti plastici, de “trezire la normalitate” (deşi pare uşor contradictorie cu inerţia lor evidentă, dar explicabilă), a devenit o situaţie care acum deranjează pe toată “lumea bună” de la Pucioasa, dar în primul rând pe Liderii Pucioşi şi pe ciracii Lor(“fetele Lor”) care le cântă dulce în strună.

E gerul Bobotezei. Afară e ger de crapă pietrele.
Dar unele pietre sunt încăpăţânate, dau semne de răzvrătire şi tot nu vor să crape odată! Sunt “[COLOR=blue]pietrele vii[/COLOR]” de la Pucioasa.

[COLOR=#993366]Articol scris pe 11 ianuarie 2008[/COLOR]
[COLOR=#993366]Anca Ionescu-Târgovişte[/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]
[COLOR=purple] Anca Estera [/COLOR]
[COLOR=purple]13 februarie 2008[/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]