Terminologia românească este rezultatul unor traduceri din limbile greacă şi/sau slavonă şi au pus unele dificultăţi de traducere şi mai ales de grafie a cuvintelor. În limba greacă, aceste titluri sunt în general cuvinte unice (adesea compuse şi cu terminaţii marcând superlativul relativ: Panaghiotatos pentru Sanctitatea Sa - în traducere literală, "Preasfântul" - şi Makariotatos pentru "Preafericitul".
În grafia românească din ultima perioadă s-a încetăţenit transcrierea separată, cu liniuţă sau chiar a suprapunerii cuvintelor cu două litere mari, ca de exemplu: Înalt Prea Sfinţitul, Înalt-Prea-Sfinţitul sau ÎnaltPreaSfinţitul.