[mariamargareta]

[COLOR=purple]Misterele Pucioasei (LIX)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap.XLII.[/COLOR] Caruselul ereziilor [COLOR=blue])[/COLOR] - Partea a II-a

[COLOR=blue]9.[/COLOR] Curând va avea loc A Doua Înălţare a Domnului la ceruri
Deşi Mântuitorul S-a suit la ceruri şi stă de-a dreapta Tatălui, pucioşii pretind că El tot pe pământ este, dar Se pregăteşte să Se înalţe la ceruri:
[COLOR=blue]“ Domnul [/COLOR][COLOR=fuchsia]Iisus e gata să părăsească pământul[/COLOR][COLOR=blue] acesta, că este de mare urâciune pământul acesta în faţa lui Dumnezeu.” (17/30 iunie 1975)[/COLOR]
[COLOR=blue] “Puţin, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]Mă voi înălţa întru slavă[/COLOR][COLOR=blue] şi voi lua cu Mine pe cel iubit al Meu şi îi voi da să mănânce din pomul vieţii” (27 octombrie 1966)[/COLOR]
[COLOR=blue]“ Domnul Iisus [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu mai stă pe pământ, se ridică[/COLOR][COLOR=blue], şi-Mi pare rău de grâul Meu şi-Mi pare rău de munca Mea, că puţin am să câştig.” (20 martie 1976)[/COLOR]

[COLOR=blue]10.[/COLOR] Dumnezeu nu mai vine pe norii cerului, aşa cum a fost proorocit (v.[COLOR=#993300]Faptele Ap. 1:11[/COLOR]) ci vine înotând pe valurile albastre
[COLOR=blue]“Anunţă că [/COLOR][COLOR=fuchsia]vine Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue] care[/COLOR][COLOR=fuchsia] înoată pe valurile albastre[/COLOR][COLOR=blue]”[/COLOR][COLOR=blue] (2 noiembrie 1965)[/COLOR]

[COLOR=blue]11.[/COLOR]Împărăţia lui Dumnezeu va fi aproape pustie
[COLOR=blue]“Fiilor, [/COLOR][COLOR=fuchsia]atât rămâne[/COLOR][COLOR=blue] întru împărăţia Mea: [/COLOR][COLOR=fuchsia]Avraam[/COLOR][COLOR=blue]” (25 februarie/10 martie 1971)[/COLOR]

[COLOR=blue]12.[/COLOR] Neamul creştinesc este în pragul dispariţiei
[COLOR=blue]“Nu e zi, nu e clipă, nu e minut, [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu e secundă ca să nu pierd mii şi mii de creştini[/COLOR][COLOR=blue]…Nu mai are Dumnezeu din ce lucra planul său” (7/20 ianuarie 1973)[/COLOR]
Această afirmaţie se poate demonstra matematic că este o stupidă enormitate: presupunând că “mii şi mii” nu reprezintă decât două mii (2000 fiind valoarea minimă) care pier într-o secundă, iar creştinătatea numără un miliard (deşi poate nu sunt nici atâţia), atunci într-o zi vor pieri 2000x60x60x24=172800000 creştini. Toţi cei un miliard de creştini vor pieri în 1000000000:172800000=5,79 zile. Nici măcar o săptămână! Dacă pierderea ar fi calculată la minut, nu la secundă, ar fi suficiente 5,79x60=347,4 zile (nici măcar un an!) pentru ca întreaga creştinătate să dispară. Dar, deşi de atunci a trecut atâta vreme (peste 35 de ani!), numărul de creştini a rămas oarecum acelaşi.

[COLOR=blue]13. [/COLOR]Îngerii şi sfinţii vor democraţie în cer: ei Îl înfruntă pe Dumnezeu, în loc să-L respecte şi să-L asculte
[COLOR=blue]“Nu vă intimidaţi, fiţi desăvârşiţi, că nu voi mai vorbi cu păcătoşii, căci am vorbit şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]Mă înfruntă îngerii şi sfinţii[/COLOR][COLOR=blue] că am stat de vorbă cu ei” (2 octombrie 1973)[/COLOR]
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Mă judecă sfinţii[/COLOR][COLOR=blue], că prea mult te-am iubit şi niciodată nu ţi-am dat pedeapsă…”(21 iulie 1978.)[/COLOR]

[COLOR=blue]14. [/COLOR]“Şi iată, Eu cu voi [COLOR=red]nu[/COLOR] sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin”
Contrar binecunoscutei profeţii biblice (v. [COLOR=#993300]Matei, 28,20[/COLOR]), în “Cuvântul lui Dumnezeu” sunt planificate unele “clipe” de absenţă totală a proniei divine de deasupra “poporului ales”, deoarece aici “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” mărturiseşte sincer că nu poate fi în două locuri în acelaşi timp. De aceea, el e de-a dreptul îngrijorat că nu-şi va găsi un înlocuitor destoinic, pe cineva care să stea episcop (supraveghetor) treaz peste poporul său, atâta vreme cât el [COLOR=fuchsia]va lipsi[/COLOR] şi va fi departe:
[COLOR=blue]“…Tată, [/COLOR][COLOR=fuchsia]vor fi clipe când Eu n-am să vin la voi[/COLOR][COLOR=blue], că mai am copii şi merg la ei, şi voi păţi cum a păţit Moise: când voi veni la voi, vă voi găsi mâncând şi jucând. Şi ce veţi face? Cine-şi ia toiagul în mână să păstorească poporul Meu când Eu nu voi veni la el?” (28 noiembrie/11 decembrie 1973)[/COLOR]
“Poporului Domnului” i se sugerează că absenţele lui Hristos, chiar dacă sunt de scurtă durată, se vor mai repeta:
[COLOR=blue]“… Copilaşii Mei, ştiţi ce aveţi de făcut? Ştiţi de ce să vă feriţi? Poate va fi o clipă când [/COLOR][COLOR=fuchsia]Domnul Iisus Hristos[/COLOR][COLOR=fuchsia]va lipsi[/COLOR][COLOR=blue] din mijlocul vostru.” (17 iunie 1977)[/COLOR]

[COLOR=blue]15. [/COLOR]Deşi a murit cu trupul încă de tânăr (la 33 de ani), Domnul Iisus a fost şi prunc, şi tânăr, şi bătrân şi se juca cu păsărele
[COLOR=blue]“Eu sunt Acela care am crescut [/COLOR][COLOR=fuchsia]prunc[/COLOR][COLOR=blue] pe pământ. Am fost [/COLOR][COLOR=fuchsia]tânăr[/COLOR][COLOR=blue], am fost şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]bătrân[/COLOR][COLOR=blue]. Mă jucam, făceam păpuşi şi păsărele iar prietenii Îmi puneau cununi de spini pe cap şi Eu le puneam coroane de flori, dar nimeni nu a tălmăcit, şi duşmăneau pe cei ce Mă răstigneau.” (31 decembrie 1973/13 ianuarie 1974)[/COLOR]

[COLOR=blue]16. [/COLOR]Sfintele Scripturi nu mai sunt curate

[COLOR=blue]“ …Dar să ştiţi căci Cărţile sunt [/COLOR][COLOR=fuchsia]de mii de ori schimbate[/COLOR][COLOR=blue]. Să ştiţi că au venit oamenii pe pământ cu multă îndrăzneală şi au şters din Cărţi ce a fost scris. Sunt Scripturi care sunt schimbate. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Numai una la o mie dacă mai e curată[/COLOR][COLOR=blue]. Că lumea şi chiar preoţii zic că proorocii nu au mai fost şi nu mai sunt de la Ioan. Dar uitaţi-vă că de la facerea pământului şi până la încheierea veacului acesta, Dumnezeu nu va înceta învăţătura Sa. Şi de aceea spun, s-au schimbat multe Scripturi şi oamenii de ştiinţă au scris multe minciuni. Dacă se găsesc la voi Scripturi de la Noi şi vi le cere, nu le daţi la lume, la oameni care măcelăresc. De aceea am venit la voi să vă spun să nu vă abateţi de la cale Mea…”[/COLOR][COLOR=blue] (26 octombrie 1976)[/COLOR]
Consemnăm aici o poziţie extrem de periculoasă faţă de canonul Sfintei Scripturi, întâlnită la mulţi duşmani ai ortodoxiei: punerea sub semnul întrebării a autenticităţii Cărţilor Sfinte. Dar, dacă adversarii creştinismului se mulţumesc să aducă acuze punctuale, pretinzând că unele cuvinte sau fraze s-au alterat de-a lungul timpului, fie suferind modificări, fie dispărând pur şi simplu, fie fiind adnotate cu precizări necanonice, acum acuzaţiile la adresa cărţilor Sfintei Scripturi sunt de-a dreptul demolatoare: “[COLOR=blue]Numai una la o mie dacă mai e curată[/COLOR]”. O afirmaţie cel puţin aberantă, avînd în vedere că Biblia cuprinde doar 53 cărţi în Vechiul Testament (dintre care numai 39 sunt canonice) şi 27 cărţi în Noul Testament. Rezultă că niciuna nu mai e curată, ba mai mult, fiecare dintre ele este de mai multe ori necurată!