[mariamargareta]

[COLOR=purple]Misterele Pucioasei (LIX)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap.XLII.[/COLOR] Caruselul ereziilor [COLOR=blue])[/COLOR] - Partea a III-a

Se ignoră cu o nepăsare imperială faptul că pronia cerească a vegheat ca zeci de mii de versiuni al Bibliei să ajungă, prin copieri şi recopieri, până în zilele noastre, motivând astfel şi legitimând canonul actual al Sfintei Scripturi. Şi de aceea, această pledoarie care afirmă despre cărţile sfinte că “nu mai sunt curate” este mai degrabă neglijentă şi iresponsabilă, decât reavoitoare. Se vede clar că scopul ei nu este neapărat de a torpila Biblia, ci cu totul altul: acela de a legitima “noile proorocii”, care trebuie să-şi facă loc şi ele în canonul Sfintei Scripturi şi nu prea mai au cum. Şi de aceea, se încearcă în forţă: chipurile, “noile proorocii” sunt la fel de legitime ca şi cele anterioare, care “au dispărut” pe parcurs, fiind “măcelărite de lume” şi de [COLOR=blue]oameni care măcelăresc.[/COLOR]
Dar, de ce te temi, se pare că tot nu scapi. Până la urmă, “Scripturile” de la Pucioasa au fost luate la mână şi “măcelărite” nu de lume, nu de preoţi, ci de propriii lideri ai sectei, care au urmărit să le cosmetizeze şi să ascundă tot ceea ce li s-a părut lor incomod, mincinos sau demascator. Mii de modificări, texte eliminate complet şi texte ascunse integral (pe motiv că au un “regim special” şi nu se pot publica, deoarece au fost cuvinte “rostite în şoaptă de către Domnul”) stau mărturie pentru masacrul “textelor sfinte pucioase”.
În fine, dacă nu s-a putut altfel (adică, în mod oficial), liderii de la Pucioasa au găsit că soluţia e simplă ca “oul lui Columb”: au adunat “proorociile” într-o carte, o “Biblie” reşapată pe care ei au numit-o pur şi simplu “Cuvântul lui Dumnezeu”, au tipărit-o în mii de exemplare şi au început s-o folosească la slujbe, alături de adevărata Biblie, după o strigare croită şi ea pe un model consacrat: “Din sfânta Evanghelie de la Sfânta Virginia, citire!” De menţionat că la Biblie încă n-au renunţat, mai mult din motive de imagine, ca să arate cât de ortodocşi sunt ei. Şi asta, în pofida faptului că proorocia din [COLOR=blue]26 octombrie 1976[/COLOR]spune clar că toate cărţile Bibliei sunt necurate!

Interesantă este asemănarea izbitoare dintre această poziţie a Pucioşilor, şi poziţia Mormonilor faţă de Biblie. Ambele secte pretind că Biblia a fost grav alterată în conţinut, de-a lungul vremii, şi din acest motiv revelaţiile actuale – cele mormone(“Doctrină şi Legăminte”), pentru Mormoni, şi cele pucioase (“Cuvântul lui Dumnezeu”), pentru Pucioşi – sunt mai autentice, mai curate şi mai folositoare decât Biblia! De aceea, doar aceste revelaţii mai merită din plin să fie denumite “cuvântul lui Dumnezeu”! Să ilustrăm acest fapt cu un citat din articolul ”Doctrina mormonă: de la imaginaţie la impostură” (paragraful 6.1.1 Biblia contrafăcută ) apărut pe blogul Misterele Mormonilor:
[COLOR=red]În Perlă de Mare Preţ, la capitolul Articolele de credinţă ([COLOR=red]POGP[/COLOR]1:8.), fondatorul mormonismului, Joseph Smith, afirmă despre Biblie: "noi credem că Biblia este cuvântul lui Dumnezeu atâta timp cât este tradusă corect; noi credem de asemenea că şi Cartea lui Mormon este cuvântul lui Dumnezeu". În Cartea lui Mormon citim însă că Biblia este incompletă, deoarece din ea lipsesc "multe părţi care sunt curate şi preţioase şi de asemenea multe legăminte ale Domnului au fost îndepărtate" (1 Nephi 13:26). În consecinţă, Cartea lui Mormon "este mai sigură şi mai oportună decât Biblia". Biblia devine pentru mormoni un simplu instrument de legitimare a noilor scrieri şi învăţături, aşa cum mărturiseşte liderul mormon LeGrand Richard:[/COLOR]
[COLOR=red]"Cunoştinţele asupra tuturor acestor lucruri, aşa cum poate constata cititorul, nu ne vin în primul rând prin citirea Bibliei, ci prin revelaţia Domnului în aceste ultime zile. Noi folosim Biblia pentru a arăta că aceste învăţături sunt în întregime în concordanţă cu aceasta" ([35], pag.128.).[/COLOR]
De fapt , aceasta nu este singura similitudine dintre aceste secte, care pretind ambele că sunt ale “Sfinţilor din Ultimele Zile”. Acest lucru este perfect explicabil: aceleaşi obiective prestabilite conduc inexorabil la alegerea unor mijloace similare de atingere a scopurilor.

[COLOR=blue]17. [/COLOR]Sfânta Scriptură e contrazisă pe faţă
[COLOR=blue]“ Spune în Sfânta Carte: chiar de vei muri, viu vei fi. Dar aceştia care mor de apă şi de foc, [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu mai înviază[/COLOR][COLOR=blue], că aşa au voit ei să fie gunoi…” (6 iulie 1975)[/COLOR]
Deşi în Biblie se spune în repetate rânduri că toţi oamenii vor învia, unii spre viaţă veşnică, iar alţii spre osândă veşnică, aici se aduce un cu totul alt mesaj omenirii: cei care mor arşi sau înecaţi nu vor mai învia. Motivaţia este absurdă: cică aşa ar fi voit ei (??) să fie gunoi (??)

[COLOR=blue]18. [/COLOR]Dumnezeu Tatăl nu este duh, deoarece are trup
Biblia ne învaţă că Dumnezeu este duh:
[COLOR=#993300]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]Duh este Dumnezeu[/COLOR][COLOR=#993300] şi cei ce I se închină trebuie să i se închine în duh şi în adevăr.” (Ioan 4,24)[/COLOR]
[COLOR=#993300]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]Domnul este Duh[/COLOR][COLOR=#993300], şi unde este Duhul Domnului, acolo este libertate.”(2 Cor. 3,17)[/COLOR]
Dintre cele trei Persoane dumnezeieşti, numai una (Fiul Tatălui) a luat trup în istorie, pentru a Se putea face astfel cunoscut oamenilor şi a-Şi putea săvârşi lucrarea mântuitoare peste tot trupul omenesc.
Cu toate acestea, “[COLOR=blue]Cuvântul lui Dumnezeu[/COLOR]” de la Pucioasa învaţă că şi Tatăl Ceresc are trup, din care purcede trupul Fiului:
[COLOR=blue]“Eu sunt trup din trupul Tatălui ceresc”(7 august 1978.) [/COLOR]
Dacă ar fi aşa, această teorie eretică ar confirma pe cea a Mormonilor, care pretind că noi avem o Mamă în ceruri, care ar fi născut pe Fiul lui Dumnezeu în urma unei legături trupeşti cât se poate de “naturale” dintre cei doi Părinţi Cereşti.

[COLOR=blue]19.[/COLOR] Judecata universală are loc înainte de judecata particulară
[COLOR=blue]“…Puţin, puţin, şi nu ne mai întâlnim decât [/COLOR][COLOR=fuchsia]la judecata oficială, şi apoi vine judecata particulară[/COLOR][COLOR=blue], şi apoi nimeni nu va mai scăpa nepedepsit de fapta sa cea rea.” (6/ 19 decembrie 1978.) [/COLOR]
Învăţătura creştină ortodoxă propune exact ordinea inversă: mai întâi are loc judecata particulară, şi apoi cea universală.
Potrivit Sfintei Tradiţii, sufletul omului rămâne după moarte trei zile pe pământ, iar a treia zi, călăuzit de îngeri, îşi începe călătoria spre cer, trecând prin „vămile văzduhului”.
După ce se înfăţişează pentru închinare în faţa Mântuitorului Iisus Hristos, sufletul este dus prin rai şi prin iad, pentru a le cunoaşte, până în ziua a patruzecea după moarte, când are loc [COLOR=fuchsia]judecata particulară[/COLOR]. De aceea Sf. Pavel spune: [COLOR=#993300]„Şi precum este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceea să fie judecata..." (Evrei 9, 27)[/COLOR], şi : [COLOR=#993300]„Pentru că noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău." (2 Corinteni 5, 10).[/COLOR]
După a doua venire a Mântuitorului şi învierea morţilor, va avea loc Judecata Universală sau obştească. [COLOR=fuchsia]Judecata obştească[/COLOR] va fî: [COLOR=fuchsia]oficială[/COLOR], solemnă, universală, dreaptă, definitivă, supremă şi înfricoşătoare.
După Judecata Universală, „[COLOR=#993300]drepţii vor merge la viaţa veşnică, iar păcătoşii la osânda veşnică[/COLOR]" (v. [COLOR=#993300]Matei 25, 46[/COLOR]). La această judecată vor fi judecaţi şi demonii. Tot răul va fî deplin dezvăluit, dar şi tot binele va fi scos la iveală. Judecata se va ţine în valea lui Iosafat, lângă Ierusalim (v. [COLOR=#993300]Ioil 4, 2,12[/COLOR])