[mariamargareta]

[COLOR=purple]60. Misterele Pucioasei (LVI)[/COLOR]
[COLOR=purple]Actualitatea la NIP: Alte învăţături eretice (partea a II-a )

[/COLOR] Este adevărat că Biblia foloseşte aici două registre: primul, la nivel intenţional, cînd se preferă forma la plural ([COLOR=#993300]…după chipul şi după asemănarea [/COLOR][COLOR=fuchsia]Noastră[/COLOR]) şi al doilea, la nivel aplicativ, când se preferă forma la singular ([COLOR=#993300]…a făcut Dumnezeu pe om după chipul [/COLOR][COLOR=fuchsia]Său[/COLOR][COLOR=fuchsia])[/COLOR]. Să observăm însă că această a doua formă, vocabula “[COLOR=fuchsia]Său[/COLOR]” este aleasă tocmai pentru a sublinia unitatea în Treime a lui Dumnezeu în actul creaţiei, şi nu particularizarea lucrării numai către Fiul. Pentru că şi la început s-a ales exprimarea implicită, referitoare la Sfânta Treime: “[COLOR=#993300]Şi a zis Dumnezeu: "Să facem…[/COLOR]” şi nicidecum varianta explicită: “[COLOR=#993300]Şi a[/COLOR][COLOR=fuchsia]u[/COLOR][COLOR=#993300] zis Dumnezeu: "Să facem…[/COLOR]”. Iată textul biblic la care tocmai ne-am referit:
[COLOR=#993300]“Şi a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul şi după asemănarea [/COLOR][COLOR=fuchsia]Noastră[/COLOR][COLOR=#993300], ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul![/COLOR] [COLOR=#993300] Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul [/COLOR][COLOR=fuchsia]Său[/COLOR][COLOR=#993300]; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie. " ” (Fac.1, 26-27)[/COLOR]
În accepţiunea liderilor pucioşi, ar trebui sine qua non schimbată partea de început a Crezului, pentru a sublinia textual că nu Tatăl, ci Fiul este [COLOR=fuchsia]Făcătorul cerului şi al pământului.[/COLOR]
Acestă învăţătură eretică despre [COLOR=blue]Fiul Creatorul[/COLOR] este confirmată imediat în continuare, prin următorele fraze, de data aceasta atribuite “[COLOR=blue]Tatălui Ceresc[/COLOR]”, prin care se spune că Fiul nu numai că l-a plămădit din lut pe om, dar i-a dat şi suflare de viaţă, duh din duhul Lui:
[COLOR=blue]“– O, Fiule scump, după ce Noi în vremea facerii a toate câte s-au făcut am grăit Unul către Altul să facem om după chipul şi asemănarea Noastră, [/COLOR][COLOR=fuchsia]Tu M-ai ascultat, şi din pământ l-ai plămădit pe om[/COLOR][COLOR=fuchsia] şi apoi ai suflat peste el[/COLOR][COLOR=blue] şi ai ridicat pe picioarele lui om cu suflet viu.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” din 19-08-2008.)[/COLOR] (sublin.ns.)
Sfinţii Părinţi, pentru a sublinia rolul decisiv de Creator pe care L-a avut Tatăl Ceresc la facerea omului, şi că Duhul de la Tatăl purcede, subliniază că nu Fiul, ci Tatăl este Cel Care a suflat suflare de viaţă peste om:
[COLOR=#993300]“…le este dat […]să primească îndată şi pe Sfântul Duh[…]le este dat nu numai [/COLOR][COLOR=fuchsia]prin suflare în faţă,[/COLOR][COLOR=fuchsia] cum l-a primit mai înainte Adam de la Dumnezeu Tatăl[/COLOR][COLOR=#993300] şi mai pe urmă ucenicii lui Hristos prin suflarea lui Hristos (Ioan 20,22), ci, deodată, în chip nevăzut, ca o suflare (Fapte 2,2)a Duhului ce suflă în chip vădit harul Duhului.”[/COLOR] [COLOR=#993300](Calist Patriarhul: Capete despre rugăciune; Filocalia, vol.8.)[/COLOR](sublin.ns.)
[COLOR=blue].[/COLOR]
[COLOR=blue].[/COLOR]
[COLOR=blue]2. Învăţătura despre căderea îngerilor datorită semeţiei lui Adam, omul cel întâi zidit de Dumnezeu[/COLOR]
[COLOR=blue].[/COLOR]
O altă învăţătură eretică promovată de liderii pucioşi este cea prin care i se atribuie lui Adam (în afară de păcatul originar, şi mai înaintea lui) şi tragedia căderii legiunilor de îngeri din cer. Cităm următoarele:
[COLOR=blue]“L-ai despărţit apoi în două şi l-ai numit bărbat şi femeie, aşa precum l-ai zidit, şi ai făcut aşa ca să nu se simtă singur omul, dar numaidecât el s-a semeţit şi mai mult dacă nu s-a mai simţit singur, s-a semeţit mai mult ca atunci când şi-a zis în sinea lui că el este mare şi când s-a ridicat cu gândul deasupra lui Dumnezeu, iar [/COLOR][COLOR=fuchsia]îngerii care-i slujeau au început să cadă odată cu înălţarea omului care a căzut prin înălţare[/COLOR][COLOR=blue], şi atunci gura Ta a rostit peste îngerul Mihail să dea poruncă îngerilor să aibă frică de Dumnezeu şi să ia aminte la El şi nu la om.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” din 19-08-2008[/COLOR][COLOR=blue].[/COLOR][COLOR=blue])[/COLOR] (sublin.ns.)
Aşadar, păcatul “originar” pentru care Adam a fost alungat din Rai pentru neascultare nu era deloc originar!! Adam era la recidivă, întrucât făcuse mai înainte un pocinog şi mai mare – e drept, rămas nesancţionat, de parcă Dumnezeu n-ar fi observat că era cazul s-o facă. Faţă de muşcarea din fructul oprit, care denotă mai degrabă indolenţă şi minte îngustă, uzurparea premeditată a tronului ceresc şi surparea unei întregi cete de îngeri era o ispravă cu adevărat dezastruoasă şi inacceptabilă!
Se afirmă în continuare că, după crearea Evei ( probabil că Eva era “cadoul” făcut de Dumnezeu pentru acest “domnu’ Goe” al începuturilor, după ce prin semeţia lui trântise la pământ o ceată de îngeri, despre care se zice că-i slujeau!!), Adam s-a semeţit şi mai mult (normal, dacă nu l-a tras nimeni de urechi pentru prima poznă, ca să se îndrepte, o fi crezut că este pe calea cea bună):
“[COLOR=blue]O, [/COLOR][COLOR=fuchsia]omul s-a semeţit şi mai mult apoi[/COLOR][COLOR=blue] dacă s-a văzut că nu este singur. Căzuse ceata cea dintâi a îngerilor, căzuse din cinstea în care era, căzuse odată cu căderea omului care s-a înălţat pe sine peste Dumnezeu, iar răul acesta lucrat de om s-a numit satană [/COLOR][COLOR=fuchsia]şi a căzut din cer cu tot cu om[/COLOR][COLOR=blue], iar Tu, Fiule scump, ai fost martor la această durere, şi martor eşti şi de atunci până azi, căci îngerii căzuţi prin înălţarea omului se războiesc de atunci împotriva omului prin care ei şi-au pierdut statul şi slava din care au căzut.[/COLOR]”[COLOR=blue] (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” din 19-08-2008[/COLOR][COLOR=blue].[/COLOR][COLOR=blue])[/COLOR] (sublin.ns.)
Consecinţa? Adam a căzut şi el din cer, odată cu satana care l-a ispitit să mănânce din pomul oprit.
Două, chiar trei întrebări rămân deocamdată fără răspuns:
1. De ce prima greşeală (mai mare, prin consecinţe directe) a lui Adam a fost total ignorată, iar a doua (aparent mai mică) a fost sever sancţionată?
2. Dacă satan era din ceata îngerilor căzuţi, cum de mai dădea el târcoale prin rai, sub înfăţişare de şarpe? Ca pe urmă, după pozna lui Adam, cea cu fructul oprit, satan să cadă din nou (unde să mai cadă, pentru că el era căzut deja?) împreună cu Adam!
3. Dacă “îngerii îi slujeau lui Adam”, de ce a mai zis Dumnezeu că [COLOR=#993300]Adam e singur[/COLOR] şi că [COLOR=#993300]nu e bine să stea singur[/COLOR] şi [COLOR=#993300]fără nici un ajutor[/COLOR]?(v. [COLOR=#993300]Fac. 2,18[/COLOR][COLOR=#993300].[/COLOR]) Cum îi slujeau îngerii lui Adam, dacă Dumnezeu declară că Adam era fără ajutor? (doar dacă nu trăgeau chiulul cu toţii)
Peste toate acestea, Sfânta Scriptură nu sugerează nicăieri că îngerii ar fi fost creaţi să-l servească pe Adam. Se spune însă că ei trebuia să-I aducă necontenit cinstire lui Dumnezeu, caz în care n-ar mai fi avut când să-l mai servească şi pe Adam:
[COLOR=#993300]“Când s-au făcut stelele, lăudatu-M-au cu glas mare [/COLOR][COLOR=fuchsia]toţi îngerii Mei[/COLOR][COLOR=#993300]” ( Iov, 38,7)[/COLOR] (sublin.ns.)
Sfinţii Părinţi văd altfel lucrurile. Ei identifică exact cauza căderii îngerilor în propria lor libertate, folosită impropriu. În nici un caz căderea lor nu se poate atribui unei cauze externe, asupra căreia ei să nu aibă nici cel mai mic control. O astfel de alternativă, prezentată de liderii pucioşi ca fiind “inspirată” prin “Cuvântul lui Dumnezeu”, este la urma urmei şi profund imorală.