[mariamargareta]

[COLOR=purple]60. Misterele Pucioasei (LVI)[/COLOR]
[COLOR=purple]Actualitatea la NIP: Alte învăţături eretice (partea a IV-a )

[/COLOR] [COLOR=purple]…………………………………[/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………[/COLOR]
[COLOR=purple] [/COLOR]
Completare

[COLOR=blue][/COLOR]
Caruselul ereziilor continuă:

[COLOR=blue]4. Învăţătura despre mântuirea omului prin sine însuşi, prin puterea voinţei sale[/COLOR]
[COLOR=blue]5. Învăţătura despre iertarea deplină a păcatelor pentru cei care iubesc lucrarea de cuvânt de la Pucioasa[/COLOR]
[COLOR=blue]6. Învăţătura despre renunţarea la virtuţile înţelepciunii şi iubirii, ca fiind netrebuincioase, dacă sunt înlocuite cu ascultarea[/COLOR]
[COLOR=blue]7. Învăţătura despre renunţarea la toate virtuţile creştineşti, deoarece “virtuţile omului put urât înaintea lui Dumnezeu”[/COLOR]



[COLOR=blue]4.Învăţătura despre mântuirea omului prin sine însuşi, prin puterea voinţei sale[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
În “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 3-06-2008, “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” promovează o învăţătură eretică destul de asemănătoare cu noile erezii de tip New Age: omul nu poate fi salvat de nimeni şi de nimic, în afară de el însuşi. Omul devine propriul său mântuitor, iar mântuirea este un simplu act de voinţă. Implicit, creştinismul de la Noul Ierusalim se dezvăluie a fi un creştinism de faţadă, căci jertfa de pe cruce a Mântuitorului Iisus Hristos devine superfluă. Bineînţeles că modul concret în care omul devine propriul său mântuitor este prin ascultare oarbă de liderii de la Pucioasa, care sunt prezentaţi ca fiind “cei trimişi”, adică singurii exponenţi în viaţă ai voinţei “Dumnezeului de la Noul Ierusalim-Pucioasa”:
[COLOR=blue]“O, fiilor, să învăţăm să-L iubim pe Dumnezeu, tată, căci cei ce nu ascultă de Dumnezeu, aceia nu ascultă de cei trimişi la ei, şi aceia greşesc şi vor greşi şi apoi vor fi prăbuşiţi prin neascultarea lor. Nimeni şi nimic nu te poate salva decât tu, cel ce ai fost sau nu pe voia Mea, dar Eu te învăţ lucrarea iubirii, tată, şi te învăţ după cum a fost omul de iubitor sau de neiubitor după ce l-am făcut Eu pe el, căci din pilde se înţelepţeşte cel ce voieşte să se înţelepţească, iar Eu numai în pilde am grăit pe pământ, şi tot aşa grăiesc şi din cer.”[/COLOR] [COLOR=blue](Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” din 3-06-2008, sublin.ns.)[/COLOR]
Omul se poate mântui numai prin voinţa sa, îndată ce toate stau în voinţa lui:
[COLOR=blue]“ Acum vă îndemn să învăţaţi întreagă iubirea şi purtarea ei, care stă în puterea voastră de a voi pentru ea, şi apoi Eu, Domnul, voi privi peste voi şi voi vedea şi Mă voi bucura sau Mă voi întrista, căci omul pe cât poate de mult pe atât se şi lasă neputincios, şi toate stau în voinţa lui.”[/COLOR] (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din[COLOR=blue] [/COLOR]11-05-2008, sublin.ns. )
În realitate, afirmaţia evidenţiată mai sus prin subliniere este falsă. Chiar dacă Mântuitorul a spus că prin voinţă omul poate muta şi munţii, totuşi nu toate stau în voinţa omului. Omul nu poate să-L vadă şi să-L cunoască pe Dumnezeu în Fiinţa Sa transcendentală; omul nu se poate mântui pe sine însuşi, fără a-şi împropria jertfa pe cruce a Domnului Iisus Hristos; omul nu poate cunoaşte taina morţii înainte de a o gusta el însuşi; omul nu poate sonda anumite taine ale universului, care nu-i sunt îngăduite sau îi sunt imposibile din punct de vedere tehnic; omul nu I se poate împotrivi lui Dumnezeu, chiar dacă i se pare lui că o poate face. Încă odată, “Cuvântul” de la Pucioasa se dovedeşte a fi o platformă lansatoare de minciuni.

Neascultarea de liderii pucioşi Mihaela şi Nicuşor (“ucenicii” favoriţi ai “Dumnezeului de la Noul Ierusalim-Pucioasa”, aleşii lui “din vecii”) va fi urmată de pedepse usturătoare pentru supuşii lor care îi invidiază şi apoi se răzvrătesc împotriva lor:
[COLOR=blue]“ O, dacă Eu lucrez mai mult printr-un ucenic, şi lucrez altceva decât cu tine, lucrez aşa după măsura Mea şi după alegerea cea din vecii, iar tu să nu ridici păcat de invidie în inima ta împotriva Mea şi a fratelui tău, căci acesta este de nouă ori păcat mai mare decât orice păcat mare pe care-l poate omul săvârşi, căci prin păcatul invidiei a venit moartea pe pământ, şi iată, omul care face păcatul invidiei poartă în el moarte. [/COLOR]
[COLOR=blue]O, fiule, învaţă de la Mine taina mântuirii de rău şi nu te teme, tată, să te ştiu cu ale tale dedesubturi, că e bine să te ştiu, ca să te scap apoi de plata cea dureroasă a celor ascunse ale tale, căci dacă Adam nu M-a lăsat să-l curăţ, aşa cum a făcut şi urmaşul său care şi-a ucis fratele prin păcatul invidiei, aceştia n-au scăpat de plata cea dureroasă pentru cele cu care ei s-au ascuns de Dumnezeu. O, învaţă-te, fiule, să te deprinzi cu învăţătura Mea şi s-o iei spre lucrare, tată, ca să te scap din dureri prin lucrarea iubirii şi a credinţei şi a luminii, căci lucrarea lui Dumnezeu nu se opreşte în loc, ci, din contra, lucrează şi nu se împiedică în om, şi ea se învederează în cele ce dau s-o împiedice pe ea, căci lucrarea dumnezeiască este cea vorbită de rău, nu cea vorbită de bine de mulţi. Eu am fost vorbit de rău pe pământ ca un răufăcător, ca un păcătos, şi aşa a lucrat apoi dreptatea cea pentru Mine, şi a lucrat prin umilinţa Mea. [/COLOR]
[COLOR=blue]I-am spus mereu poporului Meu cel de ieri şi cel de azi, i-am spus să nu se răzvrătească, iar cel ce nu a ascultat nu a înţeles ce i-am spus. [/COLOR]
[COLOR=blue]O, ia aminte, tu, cel ce te-ai răzvrătit şi încă te răzvrăteşti în stânga şi în dreapta ta! Te va pedepsi, tată, acest păcat, căci păcatul tău îşi va arăta rodul şi vei fi pedepsit după rodul tău, şi rodul te va ustura, tată, şi te va învinui.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” din 3-06-2008, sublin.ns.)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]5.Învăţătura despre iertarea deplină a păcatelor pentru cei care iubesc lucrarea de cuvânt de la Pucioasa[/COLOR]
Sfânta Scriptură învaţă că omului îi trebuie iubire mare de Dumnezeu, ca să i se ierte păcatele. În mod insidios însă, la Noul Ierusalim de la Pucioasa se face o translaţie de la iubirea de Dumnezeu la iubirea de lucrarea de cuvânt de la Pucioasa. Astfel se ajunge ca simpla “iubire a lucrării de la Noul Ierusalim” să aducă automat cu sine iertarea păcatelor acelora care sunt capabili de acest sentiment:
[COLOR=blue]“ Vai celui ce nu are cine să-i îndrepte viaţa şi vina şi să-l împace cu Dumnezeu, căci omul singur nu poate face aceasta, de vreme ce este vinovat de păcat, ci îi trebuie mijlocitor pentru vina lui, pentru viaţa lui, pentru patima lui, şi iată, numai umilinţă în toată clipa îi trebuie lui pentru vindecarea lui de păcat, şi apoi îi trebuie iubire pentru Dumnezeu, iubire mare, căci femeii păcătoase i s-au iertat păcatele numai pentru că a iubit pe Dumnezeu cu putere, cu putere multă, tată. O, iată ce face iubirea pentru Dumnezeu în om! Cel ce iubeşte mult această lucrare de cuvânt, lucrarea Mea de venire iarăşi cu salvarea din păcat a omului, i se iartă lui păcatele numai pentru atât, numai să văd Eu la el toate câte erau în inima femeii păcătoase, care a venit după Mine cu lacrimi de pocăinţă şi cu iubire fără margini pentru fiinţa Mea, pentru lucrarea Mea peste om, şi fericit este la Mine cel care Mă cunoaşte şi Mă urmează apoi cu multă iubire, după ce M-a aflat în acest izvor, cu care Eu vin acum pe pământ. Amin.” [/COLOR](citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din[COLOR=blue] [/COLOR]18-05-2008, sublin.ns. )