[mariamargareta]

[COLOR=purple]31. Misterele Pucioasei (XXVII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue](Cap.XVI. [/COLOR]Proorocii neîmplinite[COLOR=blue])- Partea a IV-a

[/COLOR] [COLOR=blue]19. [/COLOR]Vizita iminentă în România a personajului de legendă Isaac Lackedem
[COLOR=blue]“…Fiilor, uite e gata să păşească pe pământul României [/COLOR][COLOR=fuchsia]Isaac Lackedem[/COLOR][COLOR=blue] şi când va intra pe pământul acesta ce are să se întâmple? Şi va plânge de mila sa românul. Dar Dumnezeu îl va alunga şi nu-l va primi pe nici un colţ al Ţării Româneşti până la judecată şi atunci va fi iertat din mila Maicii Mele…(6 iulie 1973)[/COLOR]
Deşi în 1973 vizita lui Isaac Lackedem “era gata”, după alţi 6 ani se anunţă că mai e puţin până ce va veni:
[COLOR=blue]“ Mai e puţin şi veţi vedea pe [/COLOR][COLOR=fuchsia]Isaac Lackedem[/COLOR][COLOR=blue] cel bătrân şi rătăcit, pentru păcatul care l-a săvârşit.” (25 iunie 1979)[/COLOR]
Inutil de adăugat că această “proorocie” avându-l protagonist pe acest personaj de legendă nu s-a mai împlinit niciodată, deşi era cotată ca iminentă. Nimeni nu l-a văzut, nimeni nu l-a semnalat, nimeni n-a plâns de mila lui. De neînţeles rămâne asocierea a două evenimente care se exclud reciproc:
1.Lackedem va intra pe pământul românesc, şi va plânge de mila lui românul, văzându-l aşa de chinuit de blestemul căzut pe capul lui;
2.Dumnezeu nu-l va primi pe nici un colţ al Ţării Româneşti.
Bine, dar atunci cum rămâne? [COLOR=blue]Va intra[/COLOR], sau [COLOR=blue]nu-l va primi[/COLOR]? Că din text rezultă că se vor întâmpla amândouă aceste evenimente, ceea ce e absurd…
Acest personaj misterios, cunoscut şi sub alte nume (fiind “identificat” fie cu un oarecare Ahasverus, fie cu Josephus Cartaphilus, aprodul lui Pontius Pilatus, fie cu un personaj din misterele religioase ale catolicismului medieval, pe nume Malchus), a fost plămădit şi “botezat” în câteva legende medievale populare, mai ales germane, în care simbolizează “evreul rătăcitor” condamnat la nemurire şi la veşnică peregrinare pe un drum mereu fără capăt. Despre acesta, însă, niciun evanghelist nu pomeneşte nimic, şi nici Sf.Apostol Pavel în epistolele sale, ceea ce e de mirare, având în vedere repercusiunile extraordinar de importante pentru poporul evreu, căci istoria acestui personaj le-a alimentat multor exaltaţi sentimente antisemite.

[COLOR=blue]20.[/COLOR]Diavolul va crea rezervaţii pentru creştini
[COLOR=blue]“… Vine vremea când [/COLOR][COLOR=fuchsia]diavolul [/COLOR][COLOR=blue]va alunga din casa sa şi din grădina sa pe toţi creştinii, ca lucrul lui Dumnezeu să nu mai fie pe loc rău, şi ce e răspândit pe pământ, [/COLOR][COLOR=fuchsia]pe toţi îi va aduna în grădina sa[/COLOR][COLOR=blue] şi nu va mai trece peste hotar, crezând că va scăpa de pedeapsa sa dar nu va scăpa, şi se va nimici. Puţin mai este, şi aceşti duşmani răi se vor pune la acrit şi în mormânt pentru putrezit, şi vei vedea cum se va duce carul cu hoiturile la putrezit.” (16/29 noiembrie 1972)[/COLOR]

[COLOR=blue]21.[/COLOR]“Proorociile” care nu se vor mai împlini, din cauza neîncrederii oamenilor în ele, de aceea nu se vor împlini
[COLOR=blue]“Constantine, Eu am profeţit că la anul, prin timpul acesta, vei avea un prunc, dar fii tare în credinţă, că se luptă duhul rău ca să nu crezi. Nici tu, Alexandro, să nu fii ca Sarra. Până acum ai fost stearpă, dar Dumnezeu a rânduit ca din trupul tău să dea o rămurică, şi să nu te întoarcă duhul rău din calea Mea. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Dacă va întârzia lucrul acesta şi nu se va împlini, nu e vina Mea, ci e a voastră, pentru necredinţă[/COLOR][COLOR=blue]. Şi fiţi atenţi, ca să nu se zămislească în zile oprite” (8/21 iulie 1973)[/COLOR]
Aici, “proorocul” care “prooroceşte” are grijă să-şi ia câteva precauţii solide, în caz că proorocia lui va eşua: el dă de pe acum vina pe cei care n-au crezut-o îndeajuns, ca să se mai şi împlinească ea întocmai. În Biblie se arată însă că nicicând n-a fost aşa: Şi Sarra s-a îndoit, şi chiar a râs de năstruşnicia veste că nu va mai fi stearpă; Şi dreptul Simeon s-a îndoit, şi a fost pedepsit să nu mai moară până ce nu va vedea cu ochii lui proorocia împlinindu-se; şi Zaharia a fost pedepsit cu “legarea limbii”, pentru că n-a crezut că Dumnezeu îi va da un fiu la bătrâneţe… Dar în toate aceste situaţii, proorociile s-au împlinit fără greş, nepoticnindu-se în îndoielile destinatarilor ei.

[COLOR=blue]22. [/COLOR]“Proorocie” pentru o secetă planetară
[COLOR=blue]“…O, poporul Meu, [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu va mai rodi pământul din răsărit la miazăzi şi din apus la miazănoapte[/COLOR][COLOR=blue] şi nu veţi mai avea ce mai mânca. Cu ce vă veţi mai hrăni? Dar cei ce vor fi cu Mine, voi trimite corbii ca lui Ilie ca să îi hrănească. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Va seca apa[/COLOR][COLOR=blue], nu veţi mai avea cu ce vă adăpa şi aceasta se face pentru necazul şi suferinţa păcătoşilor ca să se întoarcă, dar nu se vor întoarce, ci mai răi se vor face. Şi atunci va veni prăpădul” (12 august 1973)[/COLOR]
Şi această proorocie îşi aşteaptă împlinirea tot de 35 de ani. Apa nu a secat, ba dimpotrivă, au avut loc mai multe inundaţii catastrofale. Între timp, poporul căreia îi era proorocia adresată s-a risipit şi a căzut în necredinţă faţă de “lucrarea de la Pucioasa”, devenind (aşa este el evocat în ultimele “cuvinte”) “[COLOR=blue]poporul Meu cel de demult al Meu[/COLOR]”. La ce i-a folosit acestui popor o profeţie rămasă neonorată? La nimic.

[COLOR=blue]23. [/COLOR]“Proorocie” despre o nouă prohibiţie
[COLOR=blue]“…Fiilor, fiţi desăvârşiţi, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]vine o vreme ca băutorul să nu mai bea, că va fi pedepsit[/COLOR][COLOR=blue]. Vine vremea ca să nu mai fie desfrânat şi desfrânată. Vine vremea ca să duci banii şi geanta în drum. Vine vremea să nu mai fie hoţi pe pământ. Vine, şi tot păcatul se desfiinţează.” (30 iulie/12 august 1973)[/COLOR]
[COLOR=blue]“Vine acela care va pune lacăt şi la ţigare şi la sticluţă şi la cărnicică. Şi fericit care nu o va lua nici pe aceasta…” (28 noiembrie/11 decembrie 1973)[/COLOR]
Nimic nu s-a împlinit din aceste profeţii. Comerţul cu alcool înfloreşte, iar vremea proorocită pentru prohibiţie întârzie. În schimb a venit vremea să se pună în discuţie publică “necesitatea” reînfiinţării bordelurilor, aceasta însemnând, practic, legalizarea desfrânării. Banii se fură din buzunare, genţile se smulg din mână, iar hoţii mai stilaţi fură acum cu acte în regulă fabrici şi uzine. Iar păcatul nu dă semne să se desfiinţeze, ci se transformă pe zi ce trece în ceva tot mai firesc.

[COLOR=blue]24. [/COLOR]“Proorocie” pentru şapte ani neîmpliniţi
[COLOR=blue]“Daniele, aţi intrat nu numai voi, ci tot veacul în vremea de şapte ani, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]aceşti şapte ani[/COLOR][COLOR=blue] nici nu se vor împlini şi nici nu vor trece, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]multe se vor întâmpla în lumea aceasta[/COLOR][COLOR=blue].” (1 /14 august 1973)[/COLOR]

În sfârşit, iată şi o proorocie împlinită: căci într’adevăr, multe s-au întâmplat pe lume în acei şapte ani neîmpliniţi, după cum multe s-au întâmplat şi mai înainte de ei, şi după aceea.

[COLOR=blue]25. [/COLOR]“Proorocie” despre moştenirea noului Canaan
[COLOR=blue]“…[/COLOR][COLOR=fuchsia]Vom merge[/COLOR][COLOR=blue] cum au mers moşii şi strămoşii voştri [/COLOR][COLOR=fuchsia]în pământul Canaan şi[/COLOR][COLOR=fuchsia]veţi moşteni pământul curat şi sfânt[/COLOR][COLOR=blue]. Acolo nu vor mai fi beţivi şi curvari şi tutunari şi toţi făptuitorii de rău”. (5/18 august 1973)[/COLOR]

[COLOR=blue]26. [/COLOR]“Proorocie” despre publicitatea pe stâlpi
[COLOR=blue]“La vremea care stă în faţă, [/COLOR][COLOR=fuchsia]va fi scris şi pe stâlpi[/COLOR][COLOR=blue]: “Creştini din toate ţările, uniţi-vă!” Şi va fi scris: “Trăiască creştinătatea de azi!”. (1/14 septembrie 1973)[/COLOR]
Acest gen de publicitate originală caută să parafrazeze cunoscutele lozinci comuniste: “Proletari din toate ţările, uniţi-vă!” şi: “Trăiască …” dar partea proastă este că această proorocie nu s-a împlinit niciodată. Alte lozinci tronează pe stâlpi în vremea noastră, nicidecum cele propuse mai sus.

[COLOR=blue]27. [/COLOR]“Proorocie” despre vorbirea în limbi
[COLOR=blue]“Poporul Meu, [/COLOR][COLOR=fuchsia]am să vorbesc cu tine în limbă străină[/COLOR][COLOR=blue], că vor veni neamurile străine pe care tu nu le-ai cunoscut…” (27 noiembrie 1973)[/COLOR]

Neamurile străine au tot întârziat sau poate au uitat să mai vină la Pucioasa, aşa că n-a mai fost nevoie să se vorbească în limbi. Ciudat este însă că numai peste puţină vreme urma să se lanseze o altă proorocie, care pretindea cu totul altceva: Că limba română va deveni universală, iar tot cel care va voi să fie creştin, va trebuie să înveţe volens-nolens româneşte şi să se facă român.

[COLOR=blue]28. [/COLOR]“Proorocie” despre dispariţia Bibliei
[COLOR=blue]“Învăţaţi-vă să cântaţi psalmii pe dinafară, [/COLOR][COLOR=fuchsia]că n-o să mai fie cartea[/COLOR][COLOR=blue], şi ai să fii cu ceea ce ştii în minte, în duh şi în adevăr” (6/19 decembrie 1973)[/COLOR]
“Proorocia” e scrisă într-o vreme de prigoană a credinţei, în care puterea comunistă părea de nezdruncinat, deci pentru viitor era plauzibilă desfiinţarea fizică a Bibliei. În prezent însă, numai cine nu vrea nu îşi procură o Biblie, sau mai multe, chiar oricâte ar dori.



[COLOR=blue]
[/COLOR]