[mariamargareta]

[COLOR=purple]31. Misterele Pucioasei (XXVII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue](Cap.XVI. [/COLOR]Proorocii neîmplinite[COLOR=blue])- Partea a V-a

[/COLOR] [COLOR=blue]29. [/COLOR]“Proorocie” despre pieirea fabricilor de spirt
[COLOR=blue]“Unde o fi Ioan de la Vladimireşti, care mărturisea mii şi mii într-o clipă? Unde o mai fi acesta? Păi ce zici tu, n-o mai ieşi el odată la libertate? O ieşi când [/COLOR][COLOR=fuchsia]vor pieri fabricile de spirt[/COLOR][COLOR=blue] şi când n-o mai fi acea cetate îmbuibată (Cetatea Babilonului, n.r.)” (31 decembrie 1973/13 ianuarie 1974)[/COLOR]
Ioan a ieşit din închisoare, dar fabricile de spirt n-au pierit, iar acum s-au înmulţit ca ciupercile. Nici “Cetatea Babilonului” n-a căzut, ci e bine-mersi şi-n ziua de astăzi.

[COLOR=blue]30. [/COLOR]“Proorocie” despre o imigraţie creştină ecumenică “la minut”
[COLOR=blue]“Nu te mai uita la faţa ta, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]o să vină din răsărit şi din apus[/COLOR][COLOR=blue], din toate părţile şi în toate felurile: şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]galbeni şi negri şi albi[/COLOR][COLOR=blue] şi nu ai să zici că nu mănânc cu negrul sau “nu mănânc cu albul” sau “nu mă culc cu galbenul”. Crdeţi că avem mulţi ucenici şi vor veni şi vor fi uimiţi? [/COLOR][COLOR=fuchsia]Vă veţi uni într-un minut[/COLOR][COLOR=blue]” (7martie 1974)[/COLOR]
De venit au venit, dar abia în ultima vreme, galbeni mai mulţi, negri mai puţini, dar nu pentru curiozităţi şi uimiri creştineşti, ci după afaceri şmechereşti şi după căpătuială, din vânzarea de mărfuri de cea mai proastă calitate. Nici vorbă să dea vreunul din ei pe la Pucioasa, măcar din curiozitate, dacă nu să mănânce şi să se culce cu creştinii de la Pucioasa. Sunt ei prea ocupaţi cu comerţul şi cu cele lumeşti. Şi această “proorocie” idilică a rămas doar o promisiune neonorată.

[COLOR=blue]31. [/COLOR]Vine Domnul!?
[COLOR=blue]“S-a desfiinţat religia, dar credinţa mai este. Şi pe aceasta vor s-o desfiinţeze, dar mai înainte de a se închide uşa bisericii, cu un minut mai devreme, [/COLOR][COLOR=fuchsia]vine Domnul.[/COLOR][COLOR=blue]” (21 mai / 3 iunie 1974)[/COLOR]
Zeci de biserici au fost, după 1974, nu numai închise, dar şi dărâmate din temelii, şi nimeni n-a mai venit să le salveze.

[COLOR=blue]32. [/COLOR]Mirele şi mireasa sunt duşi cu vorba (cu “Cuvântul”, adică)
[COLOR=blue]“O, Românie, Românie, ascultă cuvântul lui Dumnezeu, că iată sfârşitul o să fie. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Nu mai are timp domnişoara[/COLOR][COLOR=blue] să împletească cosiţa de mireasă. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Nu mai are timp mirele[/COLOR][COLOR=blue] să caute mireasa sa” (27 noiembrie 1974)[/COLOR]
Au trecut de atunci 34 de ani şi “sfârşitul” n-a mai venit, iar mirele şi mireasa, dacă au ascultat oracolul de la Pucioasa şi nu s-au căsătorit, s-au amăgit. Dacă se căsătoreau atunci, acum aveau şi nepoţi, nu numai copii mari.

[COLOR=blue]33. [/COLOR]“Proorocii” misterioase
[COLOR=blue]“ Mai e un pic şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]vine un popor necunoscut[/COLOR][COLOR=blue], care nu s-a închinat lui Baal, nu s-a făcut comunist; şi după aceea se [/COLOR][COLOR=fuchsia]va face un lucru mare[/COLOR][COLOR=blue] care [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu se descoperă acum[/COLOR][COLOR=blue]…”(7 ianuarie 1975)[/COLOR]
Prin anul 1965 (la 19 decembrie) se proorocea că “[COLOR=blue]… pe pământul României va intra poporul grec…”[/COLOR]. N-a intrat nici poporul grec, nici vreun alt popor. Şi nici nu s-a făcut vreun [COLOR=fuchsia]lucru mare[/COLOR] [COLOR=blue]“după aceea”.[/COLOR]

[COLOR=blue]34. [/COLOR]Vindecări miraculoase care n-au mai avut loc
[COLOR=blue]“ Fiţi desăvârşiţi, că vine vremea să te trimit să pui mâna pe acela care zace în pat şi se va scula; şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]să te rogi pentru orbi şi se vor tămădui[/COLOR][COLOR=blue]. Aceasta, ca să vadă puterea rugăciunii. Vine vremea să te duci la lagărul de deţinuţi şi să pui mâna pe lacăt şi să se desfacă. ” (19 ianuarie 1975)[/COLOR]
Deşi în prefaţa cărţii apar o serie de “mărturii” ale unor vindecări miraculoase săvârşite pe vremea Verginicăi, fie prin ea, fie prin interpuşi, acestea au o credibilitate extrem de scăzută. Majoritatea sunt reproduceri ale unor poveşti de senzaţie, care umblau din gură în gură, devenind apoi “mărturii” prin simplul fapt că ultimul povestitor care le reproducea ar fi fost contemporan cu “mama Gigi” (Verginica). În nici un caz nu este vorba de o vindecare fără dubiu, cum ar fi un caz de orbire spre exemplu, despre care se şi face caz în “proorocie”. Nici o orbire n-a fost vindecată, începând chiar cu “mama Gigi”, care nici ea nu vedea cu un ochi. Mai târziu, s-a ivit ocazia concretă de a-l vindeca pe Tărcuţă Emilian (soţul legitim al Mihaelei) care avea ceva probleme la un ochi. În loc să-i facă rugăciunile tămăduitoare (proorocite de Verginica la [COLOR=blue]19 ianuarie 1975[/COLOR]), Mihaela l-a trimis pe Emilian la spital, unde a încăput pe mâinile pricepute ale medicilor. Aceştia, după intervenţii repetate, au ajuns la performanţa că Emilian nu mai vede deloc cu acel ochi. Nici după acest nefericit deznodământ, Mihaela nu şi-a adus aminte de proorocia Verginicăi, ca să se roage pentru vindecarea ochiului lui Emilian, sau de faptul că ea însăşi se consideră un mare prooroc, aşa că Emilian a rămas tot fără vedere la acel ochi (cel puţin) până astăzi.
Cât despre “deţinuţi eliberaţi din lagăr prin desfacerea lacătelor atinse de sfinţii de la Pucioasa”… basme răsuflate! nici vorbă de aşa ceva. Ca să se pună problema împlinirii, ar fi nevoie mai întâi de niscaiva lagăre, iar la lagăre să se pună neapărat lacăte, ceea ce pare cam dificil de găsit. Parcă mai autentice erau basmele copilăriei, în care lacătele săreau singure, doar ce erau atinse cu “iarba fiarelor”.

[COLOR=blue]35. [/COLOR]Papalitatea va dispărea
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Toată puterea papală va dispare[/COLOR][COLOR=blue] şi va rămâne una singură: Dumnezeu. Toată puterea celor învăţaţi dispare, toată vorbirea şi toate zidurile se vor sfărâma. Vei rămâne tu creştine, auzi? Te anunţ de un timp.” (19 ianuarie 1975)[/COLOR]
Au trecut de atunci 33 de ani (o treime dintr-un secol!) şi papalitatea e bine, mersi, parcă mai stabilă ca oricând. Nici puterea celor învăţaţi n-a dispărut, ba, a devenit şi mai puternică. Nici vorbirea nu s-a sfărâmat, nici zidurile n-au amuţit. Nici creştinul de la Pucioasa n-a rămas singur, dar a avut gijă să se însingureze în “turnul lui de fildeş” aşteptând cu sufletul la gură împlinirea unor proorocii neîmplinite.

[COLOR=blue]36. [/COLOR]Şi “Cuvântul lui Dumnezeu” va dispărea
[COLOR=blue]“…Fiţi pricepuţi, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu va mai fi acest cuvânt mult timp[/COLOR][COLOR=blue].” (30 ianuarie 1975)[/COLOR]
Dar “Cuvântul” a tot continuat să apară până astăzi. Dacă 33 de ani nu înseamnă “mult timp”, atunci proorocia încă este valabilă, mai are şanse să se împlinească. Dacă nu, nu.

[COLOR=blue]37. [/COLOR]“Profeţie” despre încetarea “lucrării” de la Pucioasa
[COLOR=blue]“ … Copilaşii Mei, nu mai sunt mult cu voi în această învăţătură, în această profeţie. Pentru că loviturile ce s-au dat acestui trup l-au nimicit, l-au distrus şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]sunt hotărât să întrerup legătura cu acest pământ, adică cu voi[/COLOR][COLOR=blue]…” (23 februarie 1978.)[/COLOR]
Trebuie să admitem că doar una din următoarele variante este viabilă:
-ori “profeţia” de mai sus a fost împlinită şi Dumnezeu Şi-a retras cu adevărat darul proorociei, odată cu moartea Verginicăi, caz în care toţi ceilalţi care au urmat-o pe Verginica la “proorocie”, de atunci şi până astăzi (Maria, sora ei, apoi Mihaela şi Nicuşor), au fost şi sunt nişte impostori ordinari, prooroci mincinoşi care doar se prefac că vorbesc “de la Domnul” şi “în numele Domnului” ;
-ori “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” a continuat să “lucreze” mai departe prin “unşii” săi (Maria, Mihaela şi Nicuşor) caz în care profeţia de faţă este o profeţie mincinoasă.