[mariamargareta]

[COLOR=purple]31. Misterele Pucioasei (XXVII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue](Cap.XVI. [/COLOR]Proorocii neîmplinite[COLOR=blue])- Partea a VI-a

[/COLOR] [COLOR=blue]38. [/COLOR]Creştinii de la Pucioasa vor fi făcuţi apostoli şi vor face minuni în casele de desfrânare
[COLOR=blue]“ Bărbaţi din poporul Meu, fiţi curaţi cu trupul şi cu duhul! Că Domnul Iisus [/COLOR][COLOR=fuchsia]vă face pe voi apostoli[/COLOR][COLOR=blue] să duceţi Cuvântul Său la alte popoare. Veţi fi duşi tată în case de desfrânate, [/COLOR][COLOR=fuchsia]ca să faceţi minuni[/COLOR][COLOR=blue] şi prin credinţă veţi îndrepta aceste persoane…” (17 august 1975)[/COLOR]
Până acum această proorocie părea că nu a avut cum să se împlinească, deoarece nu existau case de toleranţă (oficial! pentru că în realitate sunt multe clandestine). Dar acum s-au ivit ceva şanse, deoarece tocmai e în discuţie legalizarea prostituţiei la nivel naţional. Să vedem apoi cine o să-i ducă pe apostolii de la Pucioasa în “casele de desfrânate” şi ce minuni o să facă dumnealor acolo. Dacă ar fi aşa cum spune proorocia, casele de toleranţă nu vor avea viaţă lungă, poate vor fi chiar desfiinţate, dacă “apostolii” pucioşi o să fie atât de eficienţi să le “îndrepte” pe toate acele persoane decăzute, spre meserii mai nobile.

[COLOR=blue]39. [/COLOR]Băuturile alcoolice vor izvorî peste tot, ca de la cişmea, şi nu va mai fi pic de apă
[COLOR=blue]“ …Are să vină pe pământ fântână de băutură. O, copilaşii Mei, încă odată repet această şoaptă. Mai e un pic şi în loc de apă, [/COLOR][COLOR=fuchsia]unde e izvor de apă, vor izvorî băuturi care îmbată[/COLOR][COLOR=blue]. Şi ce veţi face voi când veţi avea nevoie de apă? Căci băutura nu răcoreşte sufletul! (15 octombrie 1976)[/COLOR]

[COLOR=blue]40. [/COLOR]“Proorocie” despre “răcirea globală a climei”
[COLOR=blue]“ ..Şi soarele şi-a schimbat lumina sa, şi să ştiţi că rău va mai fi. Veţi pune pe pământ sămânţa şi nu va mai răsări. Că [/COLOR][COLOR=fuchsia]numai rece va fi[/COLOR][COLOR=blue], ca să vadă omenirea că le va pieri toate minciunile. Crezi?...” (23 iunie 1977)[/COLOR]
Chiar dacă ni se sugerează să credem această minciună, şi pe deasupra că toate minciunile vor pieri, nu putem s-o facem îndată ce omenirea se confruntă de mai multe decenii cu un fenomen dovedit de “încălzire globală”. Adică, exact pe dos. Iar minciuna, în loc să piară, s-a generalizat şi a primit un nume de cod ceva mai academic: “diplomaţie”.

[COLOR=blue]41. [/COLOR]“Proorocie” despre desfiinţarea Mănăstirii Viforâta
[COLOR=blue]“ Şi a plecat trâmbiţa Mea şi le-a lăsat tot aşa. Unde e acum mănăstirea Viforâta? Că [/COLOR][COLOR=fuchsia]mereu se stinge până ce nu va mai fi nici o scânteie de monahii[/COLOR][COLOR=blue]” (9 septembrie 1977)[/COLOR]
Nu numai că nu s-a desfiinţat, dar mănăstirea Viforâta nu e ameninţată nici măcar cu declinul. Dimpotrivă, aici viaţa duhovnicească s-a consolidat şi mai mult în ultima vreme.

[COLOR=blue]42. [/COLOR]“Proorocie” despre secarea izvoarelor de apă din curţile necreştinilor.
[COLOR=blue]“…Toate izvoarele ce sunt afară de curţile creştineşti, [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu vor mai avea picătură de apă[/COLOR][COLOR=blue] şi va sta poporul la rând ca la pâine şi fiecare creştin să îşi aibă izvor în curtea sa şi nu îngăduiţi vecinilor să ia apă din izvoarele voastre…”(13 decembrie 1977)[/COLOR]
Ceva rămâne neclar: dacă fiecare creştin are izvor în curtea lui, cine va mai sta la rând ca la pâine, ca să primească apă? Necreştinii, desigur. Dar, dacă aceştia nu vor primi apă de la creştini, căci acestora li se interzice să dea apă vecinilor, de ce mai stau bieţii oameni la rând? Speră într-o îmblânzire a încrâncenaţilor pucioşi, care păstrează apa numai pentru ei? Slabe speranţe.

[COLOR=blue]43. [/COLOR]“Proorocie” despre vremea patriarhului Iustin Moisescu
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]De la plecarea acestui patriarh, nu se vor mai scrie cărţi sfinte, nu se vor mai zidi case sfinte şi nu se vor mai repara, ci se vor dărâma[/COLOR][COLOR=blue]… Justinian mai avea de trăit, dar i s-a scurtat aţa, a tăiat-o o foarfecă… dar mai vine o vreme bună…”(7 ianuarie 1978.)[/COLOR]
Dimpotrivă, pe vremea patriarhului Iustin s-au tipărit multe cărţi sfinte. Patriarhul Iustin a fost un mare cărturar. El a iniţiat marea colecţie intitulată Părinţi şi scriitori bisericeşti, proiectată în 90 de volume, precum şi colecţia Arta creştină în România, în 6 volume. În vremea lui s-au tipărit: o nouă ediţie sinodală a Sf. Scripturi (1982) şi o nouă ediţie a Noului Testament (1979), manuale pentru învăţământul teologic superior şi pentru seminariile teologice, teze de doctorat, cărţi de cult. Şi-au continuat apariţia revistele centrale bisericeşti şi cele mitropolitane, ca şi buletinele, comunităţilor ortodoxe române de peste hotare. Prin bogata sa activitate cărturărească, ecumenică şi pastorală, patriarhul Iustin îşi înscrie numele în rândul ierarhilor de mare prestigiu ai întregii Ortodoxii.
A contribuit la restaurarea marilor noastre monumente bisericeşti, reluându-şi la Bucureşti vechea osteneală de la Iaşi, din Moldova şi Bucovina. Stau mărturie mănăstirile: Curtea de Argeş, Cheia, Zamfira, Viforâta, Dealu, Cernica, Pasărea, Tigăneşti, Caldăruşani, Sfântul Spiridon Nou, Sfântul Gheorghe şi însăşi Catedrala patriarhală, şi altele.
Cât despre demolări, lucrurile nu stau chiar aşa cum se crede îndeobşte. Într-un articol din Adevărul (29 iulie 2008) intitulat " Elena Ceauşescu se credea mai puternică decât Dumnezeu" şi semnat Christian Levant , se arată că petriarhul Iustin nu era de acord cu demolările, aşa cum mulţi alţii au afirmat, în necunoştinţă de cauză. Inginerul Eugeniu Iordăchescu, un adevărat "patriarh al sistematizării" Bucureştilor, povesteşte amintiri personale de pe vremea demolării şi translatării unor monumente de cult seculare. Cităm:
[COLOR=maroon]“– Spuneţi-ne, vă rog, patriarhul nu a avut nici un cuvânt de spus la Sf. Vineri sau la celelalte biserici demolate?[/COLOR]
[COLOR=maroon] – Dacă ar fi să vorbim aşa, despre Sf. Vineri, eu lucram la proiectul transmutării, a fost o chestiune prin surprindere. Dar vreau să vă spun că aşa cum se cerea avizul Departamentului Cultelor, aşa se cerea şi avizul Patriarhiei. Şi atunci, pentru toate bisericile care s-au demolat sau s-au mutat, Patriarhia nu a dat nici un fel de aprobare. Mulţi spun că Patriarhia dat aviz. N-a dat. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Patriarhia nu a dat niciodată aviz de dărâmare[/COLOR][COLOR=maroon]. Chiar la Schitul Maicilor a fost o problemă până când au fost de acord. Iustin Moisescu i-a spus unui alt episcop, Roman, de faţă cu mine: "Măi, Romane, tu crezi că dacă noi nu suntem de acord cu mutarea, ei o vor lăsa acolo?" În ce-l priveşte pe domnul Cumpănaşu, ţin încă o dată să vă spun că am colaborat foarte bine, legat de toate obiectivele de cult cu care m-am confruntat. Dânsul a participat la ele, m-a felicitat şi a căutat, pe cât a fost posibil, să le salveze, nu să le lase la demolare. “[/COLOR]