[ionela7]

În prealabil postat de mariamargareta

[COLOR=purple]31. Misterele Pucioasei (XXVII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue](Cap.XVI. [/COLOR]Proorocii neîmplinite[COLOR=blue])- Partea a V-a

[/COLOR] [COLOR=blue][/COLOR]

[COLOR=blue]34. [/COLOR]Vindecări miraculoase care n-au mai avut loc
[COLOR=blue]“ Fiţi desăvârşiţi, că vine vremea să te trimit să pui mâna pe acela care zace în pat şi se va scula; şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]să te rogi pentru orbi şi se vor tămădui[/COLOR][COLOR=blue]. Aceasta, ca să vadă puterea rugăciunii. Vine vremea să te duci la lagărul de deţinuţi şi să pui mâna pe lacăt şi să se desfacă. ” (19 ianuarie 1975)[/COLOR]
Deşi în prefaţa cărţii apar o serie de “mărturii” ale unor vindecări miraculoase săvârşite pe vremea Verginicăi, fie prin ea, fie prin interpuşi, acestea au o credibilitate extrem de scăzută. Majoritatea sunt reproduceri ale unor poveşti de senzaţie, care umblau din gură în gură, devenind apoi “mărturii” prin simplul fapt că ultimul povestitor care le reproducea ar fi fost contemporan cu “mama Gigi” (Verginica). În nici un caz nu este vorba de o vindecare fără dubiu, cum ar fi un caz de orbire spre exemplu, despre care se şi face caz în “proorocie”. Nici o orbire n-a fost vindecată, începând chiar cu “mama Gigi”, care nici ea nu vedea cu un ochi. Mai târziu, s-a ivit ocazia concretă de a-l vindeca pe Tărcuţă Emilian (soţul legitim al Mihaelei) care avea ceva probleme la un ochi. În loc să-i facă rugăciunile tămăduitoare (proorocite de Verginica la [COLOR=blue]19 ianuarie 1975[/COLOR]), Mihaela l-a trimis pe Emilian la spital, unde a încăput pe mâinile pricepute ale medicilor. Aceştia, după intervenţii repetate, au ajuns la performanţa că Emilian nu mai vede deloc cu acel ochi. Nici după acest nefericit deznodământ, Mihaela nu şi-a adus aminte de proorocia Verginicăi, ca să se roage pentru vindecarea ochiului lui Emilian, sau de faptul că ea însăşi se consideră un mare prooroc, aşa că Emilian a rămas tot fără vedere la acel ochi (cel puţin) până astăzi.

Eu daca mai citesc asa ceva o sa lesin de ras.....
Mariamargareta draga, tu imi luminezi diminetile la birou cand imi beau cafeaua, inainte sa ma apuc de munca.