Maxime, cugetări și învățături “adânci”
[COLOR=purple]26. Misterele Pucioasei (XXII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR] [COLOR=blue]( Cap.XI :[/COLOR] Maxime, cugetări și învățături “adânci” [COLOR=blue]) - Partea a II-a
[/COLOR] [COLOR=blue]12. [/COLOR]Trupul Verginicăi este un prooroc
[COLOR=blue]“…Israele tată, Israele, poporul Meu, pregătește-te, tată, că sunt aproape. Nu acest trup, dar acest trup e un semn de la Dumnezeu și este un cuvânt pe care Dumnezeu ți l-a adus în înștiințare. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Acest trup e un prooroc[/COLOR][COLOR=blue], numit al Domnului Iisus Hristos. Să știți că dacă pe acest trup nu-l primiți, nici pe Mine nu Mă primiți” (31 martie/13 aprilie 1973)[/COLOR]
Trupul Verginicăi vorbea în stare de inconștiență (catalepsie). Întrucât ea nu participa în mod conștient la formularea mesajelor, ci era doar un “vas” inert de comunicare, pretenția de a numi trupul cu denumirea de prooroc este nejustificată. Proorocul are întotdeauna o contribuție voluntară și conștientă la formularea și transmiterea mesajelor primite de el de la Dumnezeu. Se pune și întrebarea firească: dacă trupul ei era prooroc, atunci sufletul ei ce era?
[COLOR=blue]13. [/COLOR]Trupul care a murit al Verginicăi, acum este viu și e duh
Transformarea aceasta, din trup în duh, este anevoie de înțeles; doar dacă n-o fi vreo taină nedeslușită încă:
[COLOR=blue]“…[/COLOR][COLOR=fuchsia]Primul trupușor prin care am lucrat[/COLOR][COLOR=blue], nu de preot a fost băgat în temniță? O, și n-a mai fost în stare să lucrez prin el, și [/COLOR][COLOR=fuchsia]l-am călit prin moarte[/COLOR][COLOR=blue]. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Acum e viu[/COLOR][COLOR=fuchsia]și[/COLOR][COLOR=blue] Mă servesc de el, [/COLOR][COLOR=fuchsia]e duh[/COLOR][COLOR=blue] ceresc și are misiuni nevăzute. L-am pregătit și pe cel dintr-o rădăcină cu ea, și Mă servesc de acest trup.” (24 noiembrie/7 decembrie 1988 )[/COLOR]
[COLOR=blue]14. [/COLOR]Vremea din vremea aceea
[COLOR=blue]“Când vei greși, păcatul ți se va scrie, căci clipa și [/COLOR][COLOR=fuchsia]vremea[/COLOR][COLOR=blue] este deschisă [/COLOR][COLOR=fuchsia]în vremea aceea[/COLOR][COLOR=blue], că vor bea și vor mânca la masa Mea, se vor mări locuințele, și cei de azi nu vor mai avea gură să grăiască împotriva Mea și a voastră și vor zace ca peștele pe foc. Ați auzit, tată?” (18 iunie/1 iulie 1973)[/COLOR]
[COLOR=blue]15. [/COLOR]Oamenii orăcăie ca vitele, iar vitele orăcăie ca broaștele
[COLOR=blue]“…Veți fi judecați și condamnați de copiii voștri că nu îi lăsați să se ducă la păcat. Vor [/COLOR][COLOR=fuchsia]orăcăi ca vitele[/COLOR][COLOR=blue], dar să știți, să nu le deschideți ușa” (21 iulie 1973)[/COLOR]
[COLOR=blue]16. [/COLOR]Credința condiționează săvârșirea faptelor bune
[COLOR=blue]“Lumea vă spune [/COLOR][COLOR=fuchsia]sfinți[/COLOR][COLOR=blue], iar voi [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu aveți[/COLOR][COLOR=blue] nici cât bobul de muștar [/COLOR][COLOR=fuchsia]credință[/COLOR][COLOR=blue]. Fiți credincioși, căci prin credință veți face o mulțime de fapte bune.” (13/26 iulie 1973)[/COLOR]
Un neașteptat exces de sinceritate: “sfinții” de la Pucioasa nu aveau credință, și în consecință nici fapte bune. Totuși, condiționarea faptelor bune de credință este exagerată. Mulți necredincioși fac fapte bune, dar n-au credință. Credința și faptele bune se completează, nu se condiționează unele pe altele.
[COLOR=blue]17. [/COLOR]Sfântul Apostol Luca s-a făcut fotograf
[COLOR=blue]“Și uite: [/COLOR][COLOR=fuchsia]Luca[/COLOR][COLOR=blue], apostolul Meu, stă și [/COLOR][COLOR=fuchsia]fotografiază[/COLOR][COLOR=blue] tot mersul Meu și tot ce Eu lucrez. Și ce vei face? (4 august 1973)[/COLOR]
[COLOR=blue]“Israele tată, copilașul Meu, s-a fotografiat timpul când ai vorbit și când ai petrecut cu Dumnezeu. S-a fotografiat masa și mâncarea. S-au fotografiat. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Uite fotograful[/COLOR][COLOR=blue], mai e un pic. Iată fotografiile, le vei vedea de la tot începutul până va fi sfârșitul. Crezi? [/COLOR][COLOR=fuchsia]Totul[/COLOR][COLOR=blue], și viul, și mutul [/COLOR][COLOR=fuchsia]s-a fotografiat[/COLOR][COLOR=blue]. Și vrednicul și puturosul și somnorosul…” (8 noiembrie 1973)[/COLOR]
[COLOR=blue]“…Această lucrare [/COLOR][COLOR=fuchsia]este fotografiată[/COLOR][COLOR=blue] de sfântul apostol [/COLOR][COLOR=fuchsia]Luca[/COLOR][COLOR=blue]” (6 decembrie 1974)[/COLOR]
[COLOR=blue]“…Să știți că [/COLOR][COLOR=fuchsia]am[/COLOR][COLOR=fuchsia]fotograf pe Sfântul Apostol și Evanghelist Luca[/COLOR][COLOR=blue], care merge și fotografiază și la judecată vă am în toate pozițiile…” (22 decembrie 1975)[/COLOR]
Amenințarea aceasta, că “Sfântul Luca” ne pândește din umbră și ne trage în poză din toate pozițiile seamănă uimitor cu amenințarea mincinoasă a lui Ion Iliescu, făcută cu exact 14 ani mai târziu, despre “teroriștii periculoși care trag din toate pozițiile”. Asocierea făcută între pretinsa necesitate a împușcării de imagini pentru toate întâmplările uzuale de pe pământ și o metodă pur omenească, fotografiatul (cu o vechime de doar 200 de ani, cu aproximație), este cel puțin ridicolă, dacă nu demențială. Ce nevoie are Atotștiutorul să apeleze la metode grosiere, greoaie, costisitoare, care în curând vor fi complet depășite de revoluția tehnologică? Probabil că noii lideri de la Pucioasa, suiți în șea la cumpăna dintre secolul XX și al XXI-lea, vor pretinde în curând că “fototecile cerești” sunt deja depășite, și că de acum totul se înregistrează în cer pe cele mai incredibil de performante CD-uri, DVD-uri și iPod-uri, ca să fie și “cerul” în pas cu noile realizări ale tehnicii.
În ediția din 1995 exista un capitol special (Capitolul VI, care nu mai apare în “Ediția 2006”) care trata subiectul Fotografia. Este vorba de o fotografie, care este reprodusă aici, și despre care se pretinde că imortalizează “o întâlnire de gradul zero” între Hristos și Virginia Tudorache. Aici se pretinde că fotograful a fost sfântul Luca:
[COLOR=blue]“…a coborât în camera noastră Domnul Iisus Hristos cu sfântul Apostol [/COLOR][COLOR=fuchsia]Luca care a fotografiat[/COLOR][COLOR=blue] (pe Domnul împreună cu ea)” (Ediția 1995, pag.658 )[/COLOR]
[COLOR=blue]18. [/COLOR]Și Verginica, până și Hristos, s-au făcut fotografi
Ciudat este că, zece ani mai târziu, apostolul Luca nu mai este deloc pomenit. În schimb, acum se pretinde că fotografia ar fi fost făcută doar de [COLOR=fuchsia]amândoi[/COLOR] protagoniștii, adică de Verginica și de Hristos:
[COLOR=blue]“ Verginico, ce faci, vrei să mergi cu Mine sau vrei să mai stai? Să fii cuminte că mai e un pic și vei scăpa. Nu te întrista căci în curând te vei bucura. Îți aduci aminte de fotografia pe care [/COLOR][COLOR=fuchsia]am lucrat-o amândoi[/COLOR][COLOR=blue]?” (11 februarie 1974 – pag.658 )[/COLOR]
Și mai ciudat este că tot acum se face o referire concretă la Maica Domnului și la unele persoane care NU sunt în fotografie! :
[COLOR=blue]“– Ce vezi?[/COLOR]
[COLOR=blue]“– Văd patul și o tufă mare de trandafiri și pe [/COLOR][COLOR=fuchsia]Măicuța sfântă[/COLOR][COLOR=blue] și pe [/COLOR][COLOR=fuchsia]mai multe persoane[/COLOR][COLOR=blue] pe care nu le cunosc” (30 ianuarie/12 februarie 1974)[/COLOR]
Or, patul și tufa de trandafir se văd bine în fotografie, dar nici “[COLOR=fuchsia]Măicuța sfântă[/COLOR]”, nici acele “[COLOR=fuchsia]mai multe persoane[/COLOR]”, nu se văd nicidecum! Încă o contradicție majoră între vorbe și fapte, de data asta “negru pe alb”.
Cu alt prilej, apetitul “Domnului” pentru arta fotografică este mărturisit în mod deschis:
[COLOR=blue]“…Iată [/COLOR][COLOR=fuchsia]v-am făcut fotografie[/COLOR][COLOR=blue], să o am în cerul sfânt. Acum nu v-o arăt. Ați văzut lumina care v-a învăluit? [/COLOR][COLOR=fuchsia]V-am făcut o fotografie[/COLOR][COLOR=blue]. Știți când v-o arăt? Când voi fi îmbrăcat în haina de judecată[…] Vă voi arăta [/COLOR][COLOR=fuchsia]fotografia[/COLOR][COLOR=blue] de azi […] În fața judecății de apoi voi arăta tuturor [/COLOR][COLOR=fuchsia]fotografia[/COLOR][COLOR=blue] aceasta[…][/COLOR]
|