[COLOR=purple]26. Misterele Pucioasei (XXII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR] [COLOR=blue]( Cap.XI :[/COLOR] Maxime, cugetări și învățături “adânci” [COLOR=blue]) - Partea a III-a
[/COLOR] [COLOR=blue]19. [/COLOR]Și Maica Domnului s-a făcut fotograf
[COLOR=blue]“[/COLOR]
[COLOR=fuchsia]Măicuța Domnului a fotografiat[/COLOR][COLOR=blue] crucea și era un ori (X)[/COLOR][COLOR=blue] ”
(21 aprilie 1974)[/COLOR]
Uite ce belea! Toți ar vrea acum să fie fotografi! Competiția în arta fotografică se pare că a cuprins toate persoanele importante ale cerului! Oare cine se ocupă cu consumabilele? Despre “Șfântul Luca de la Pucioasa” avem o mărturie înregistrată din partea Victoriei Zidaru, cum că el umbla noaptea prin atelierele fotografice din Pucioasa, unde dădea spargeri mărunte: intra prin ziduri, fura hârtie fotografică, developa filmul folosindu-se fraudulos de chimicalele prăvăliei, își lua pozele în buzunar și apoi o ștergea englezește, fără să plătească nimic. Oare ceilalți Șfinți pucioși (amintiți mai înainte), atinși și ei de amocul artei fotografice, tot așa o fi procedând?
[COLOR=blue]20. [/COLOR]Numai cei de la Pucioasa sunt curați; restul sunt “lumea”, care e spurcată
[COLOR=blue]“Fiule Daniele, după ce vom termina casa, vom face fântână, pentru ca să avem apa noastră, [/COLOR][COLOR=fuchsia]să nu ne spurcăm cu lumea[/COLOR][COLOR=blue]”
(22 iulie/4 august 1973)[/COLOR]
Mentalitatea aceasta nu numai că a supraviețuit de-a lungul timpului, ci a căpătat cote aberante! Cei de la Pucioasa au căpătat mania săpării fântânilor, ca să aibă siguranța independenței de “vecinii cei spurcați” ce-i înconjoară de jur împrejur.
[COLOR=blue]21. [/COLOR]Lucrarea de la Pucioasa are mulți conducători în cer și se face după o undă electromagnetică, undă care se schimbă pe neașteptate, odată cu vremea
[COLOR=blue]“…Daniele, tâmplăria se lucrează în multe poziții și în multe taine și nu se poate da măsura, pentru că [/COLOR][COLOR=fuchsia]unda acestei lucrări e după vreme[/COLOR][COLOR=blue]. Să spun măsura vremii de azi? Dar dacă [/COLOR][COLOR=fuchsia]unda se schimbă[/COLOR][COLOR=blue]? Fiule, [/COLOR][COLOR=fuchsia]lucrarea Mea[/COLOR][COLOR=blue] care se face aici cu această casă [/COLOR][COLOR=fuchsia]are mulți conducători în cer[/COLOR][COLOR=blue]. Duhovnicește Domnul vorbește. Acest cămin care se face pentru voi, e lucrat și în cer și se face după vreme, tată, [/COLOR][COLOR=fuchsia]după undă.[/COLOR][COLOR=blue] Crezi? Ca în timpul lui Noe. Atunci erau patru familii, dar acum nu se știe câte sunt. Era de mult dat [/COLOR][COLOR=fuchsia]acest program[/COLOR][COLOR=blue] dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu știe nimeni din cerul sfânt ce undă va fi[/COLOR][COLOR=blue]. Mai așteptați puțin de tot și o să se dea pe față și acest lucru. Daniele, să nu cugeți ceva greșit și să nu zici că [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu știe Domnul ce face[/COLOR][COLOR=blue]. Tâmplarule, fii cu multă răbdare, nu sili vasul Meu să-ți dea măsura fără măsura lui Dumnezeu. Și când vei lucra, să fii bine înarmat cu viața duhovnicească; să nu fii necredincios și cu vreun păcat întinat.”
(17/30 august 1973)[/COLOR]
Aici avem un exemplu tipic de felul cum erau “îmbrobodiți” creștinii de la Pucioasa cu “oracole” cu mai multe înțelesuri, asemănătoare cu celebrul oracol al Pythiei de la Delphi. La o întrebare concretă, pusă de către tâmplar, care cerea niște dimensiuni precise pentru tâmplăria “templului”, “oracolul” e luat pe neașteptate și nu poate da pe loc un răspuns concret, deci este silit să improvizeze, lansând aberație după aberație. El caută vizibil să câștige timp, până ce va putea delibera mental ce răspuns ar fi mai potrivit. Și iată ce improvizează: acum, pe loc, nu se poate da răspunsul, pentru că măsura (dimensiunile) solicitată e oscilantă, chipurile se schimbă cameleonic de la o zi la alta, iar răspunsul “depinde de conducătorii din cer, care sunt mai mulți” (care or fi aceia, care îndrăznesc să-L concureze pe Dumnezeu în cer? Dar asta nu ni se mai spune); deci ar trebui să se consulte “conducătorii” între ei mai întâi, ca să ajungă la o părere comună. Apoi, însăși maniera prin care răspunde “cerul”, deoarece se face “prin undă”, iar “unda se schimbă odată cu vremea”, nu poate fi ceva precis. Cică, “[COLOR=fuchsia]nu știe nimeni din cerul sfânt ce undă va fi[/COLOR][COLOR=blue]”[/COLOR] deși [COLOR=fuchsia]programul[/COLOR] [COLOR=blue]“era de mult dat” [/COLOR](similitudinea cu
programele de la radio și cu titlul de emisiune “
Unda veselă! ” este izbitoare)[COLOR=blue]. [/COLOR] Cică, “nici câte familii vor sta în templu, “[COLOR=blue]acum nu se știe câte sunt”.[/COLOR] În fața atâtor nedezlegate mistere, tâmplarul este îndemnat să mai aștepte, chiar cu răbdare, și chiar e mustrat pentru că a îndrăznit să “silească vasul”, adică pe Verginica, să dea o măsură (adică dimensiuni) care vine de la ea, și nu de la Dumnezeu. Dar mai ales, este îndemnat ca, în pofida tuturor evidențelor, să nu care cumva să cugete că “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” n-ar ști dinainte ce și cum trebuie să facă, deși doar puțin mai înainte i se spusese că “[COLOR=blue]nu știe nimeni din cerul sfânt ce undă va fi”.[/COLOR]
[COLOR=blue]22. [/COLOR] Și fabricile se împușcă, nu-i așa?
[COLOR=blue]“…Fiilor, primul război care se va face întâi, e împotriva curviei și al doilea împotriva beției”. Pe unde se va afla curvă sau curvar se va împușca. Și pe unde se va afla bețiv sau [/COLOR][COLOR=fuchsia]fabrică de alcool, se va împușca[/COLOR][COLOR=blue].
(27 august/9 septembrie 1973)[/COLOR]
[COLOR=blue]23.[/COLOR]Astăzi păcatele miros urât, în timp ce păcatele strămoșilor erau fără miros
[COLOR=blue]“… Creștine, nu-ți [/COLOR][COLOR=fuchsia]miroase urât păcatul[/COLOR][COLOR=blue] pe care îl faci? Moșii și [/COLOR][COLOR=fuchsia]strămoșii voștri când își făceau nevoia lor nu mirosea[/COLOR][COLOR=blue], dar astăzi pute urât. De ce? Așa e înăuntrul tău.O să împuțiți pământul cu trupul pe care l-a uns Dumnezeu cu mirul său”
(10 noiembrie 1973)[/COLOR]
Afirmația n-are nici un suport științific. Mirosul greu al excrementelor nu are nici o legătură cu păcatele. El este rezultatul firesc și inevitabil al proceselor de descompunere (fermentație, respectiv putrefacție) a substanțelor organice de balast, în procesul fiziologic al digestiei. Dacă ar fi să fie așa cum se spune aici, n-am mai fi găsit în Biblie, la
[COLOR=#993300]Deuteronom 23:13,[/COLOR] îndemnul ca poporul să îngroape cu lopata toate necurățiile lui.
[COLOR=blue]24.[/COLOR]Zilele săptămânii sunt însuflețite și au sex (dar nu vor să se reproducă, au rămas mereu aceleași șapte)
[COLOR=blue]“Țineți minte că nu e zi fără viață. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Lunea e bărbat, miercurea e bărbat, și vinerea e femeie[/COLOR][COLOR=blue]. Le veți vedea la cer. Daniele, [/COLOR][COLOR=red]nimeni nu poate cerceta[/COLOR][COLOR=blue] și judeca lucrul acesta”
(20 noiembrie/3 decembrie 1973)[/COLOR]
Astfel de afirmații dau apă la moară celor care, în chip abuziv, pun în cârca Bibliei dictonul “[COLOR=red]Crede și nu cerceta![/COLOR]”
[COLOR=blue][/COLOR]