Maxime, cugetări și învățături “adânci”
[COLOR=purple]26. Misterele Pucioasei (XXII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR] [COLOR=blue]( Cap.XI :[/COLOR] Maxime, cugetări și învățături “adânci” [COLOR=blue]) - Partea a VI[/COLOR][COLOR=blue]-a
[/COLOR] [COLOR=blue]34.[/COLOR] Manevrarea duhurilor: întoarcerea, înapoierea, dăruirea, scoaterea și alungarea Duhului lui Dumnezeu
[COLOR=blue]“…[/COLOR][COLOR=fuchsia]Fericit[/COLOR][COLOR=blue] omul care are putere [/COLOR][COLOR=fuchsia]să întoarcă Duhul[/COLOR][COLOR=blue] lui Dumnezeu înapoi, și aceasta să vă fie munca. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Nu scoateți[/COLOR][COLOR=blue] duhurile, ci [/COLOR][COLOR=fuchsia]să le înapoiați[/COLOR][COLOR=blue] în trupuri. Dumnezeu Își varsă Harul Său asupra robului Său care vrea să-L servească. Veniți-vă în fire, că avem zidire care s-a stricat. Dumnezeu îl va repara și [/COLOR][COLOR=fuchsia]Duhul i Se va da[/COLOR][COLOR=blue], dar vai de acela care îndrăznește [/COLOR][COLOR=fuchsia]să alunge Duhul[/COLOR][COLOR=blue] lui Dumnezeu de la locul Său.” (9/22 decembrie 1975)[/COLOR]
Arta de a manipula Duhul Sfânt printr-o lucrare de “du-te,vino!” pare a fi deci a zecea Fericire, care se adaugă acum la celelalte nouă, dăruite de Iisus pe munte, mulțimilor…
[COLOR=blue]35. [/COLOR]Dacă România nu se va curăți, nu va scăpa necurățită
[COLOR=blue]“ Dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]dacă[/COLOR][COLOR=blue] această țară [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu se va curăți[/COLOR][COLOR=blue], să știți că [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu va scăpa necurățită[/COLOR][COLOR=blue] și nu va scăpa nespălată…”[/COLOR][COLOR=blue](23 februarie 1976)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]36. [/COLOR]Răposații rabdă de foame
[COLOR=blue]“ Dați milă și la săraci. O, dacă ați vedea cum [/COLOR][COLOR=fuchsia]rabdă de foame răposații[/COLOR][COLOR=blue]! De ce nu au? Pentru că nu au crezut în Dumnezeu.” (15 octombrie 1976)[/COLOR]
Aluzia este limpede. La fel cum gândesc mulți oameni simpli, aici se pretinde că milostenia către săraci, adică pomenile de mâncare și de haine, sunt destinate răposaților ca să-și astâmpere foamea și setea și să se învelească de frig pe lumea cealaltă. Lumânările aprinse care se dau de pomană, la fel, au rolul ca să le lumineze pașii pe acolo, prin întunericul de nepătruns. De aceea unii fac chiar pomeni speciale, cu “bunătăți”: băuturi, cafeluță și țigări de care-i plăceau lui, mortului, pe când trăia pe pământ. În pomeni se adaugă cutia de chibrite (ca să aibă cu ce-și aprinde țigările) și un bănuț “de buzunar”, că nu se știe ce mai vede el pe acolo și-i face cu ochiul… și dacă poftește, săracul?(Dumnezeu să-l ierte!) Să n-aibă cu ce-și cumpăra, ca să-și astâmpere pofta?
În schimb, cei care în viziunea de mai sus “[COLOR=blue]au crezut în Dumnezeu[/COLOR]”, au mare grijă ca încă din timpul vieții să-și facă pomeni grase și să le dăruiască drept “milostenie”, ca să nu le lipsească lor nimic “pe acolo” (“dincolo”, adică).
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]37. [/COLOR]Sărmanii și săracii
[COLOR=blue]“ Sunt oameni, chiar din creștini, [/COLOR][COLOR=fuchsia]sărmani[/COLOR][COLOR=blue] și [/COLOR][COLOR=fuchsia]săraci[/COLOR][COLOR=blue].” (15 octombrie 1976)[/COLOR]
E greu de înțeles cum pot fi creștinii sărmani, și pe deasupra să mai fie și săraci. Doar dacă nu cumva autorul n-a învățat la șicoală că aceste cuvinte sunt sinonime.
[COLOR=blue]38.[/COLOR] Cei care mor în păcate nu mai pot fi înviați de nimeni
[COLOR=blue]“ Uitați-vă bine la cei ce mor și fac păcat, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]pe aceia nu-i mai poate învia nimeni[/COLOR][COLOR=blue].” (15 octombrie 1976)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]Această aserțiune contrazice mesajul biblic, care învață că toți oamenii vor învia, unii spre viață veșnică, iar alții spre osândă veșnică:
[COLOR=#993300]“Nu vă mirați de aceasta; căci vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui,[/COLOR]
[COLOR=#993300]Și vor ieși, cei ce au făcut cele bune spre învierea vieții și cei ce au făcut cele rele spre învierea osândirii.”(Ioan 5, 28-29)[/COLOR]
[COLOR=#993300] [/COLOR]
[COLOR=blue]39. [/COLOR]Turmele amestecate
În zelul misionar al Verginicăi, unele predici se transformă într-o beție de cuvinte, din care dacă cineva înțelege ceva, pare-se că are o minte foarte ascuțită. La Verginica, zilele nu seamănă unele cu altele, caprele se amestecă cu oile, iar turmele oierilor între ele:
[COLOR=blue]“ Veniți-vă în fire, că ziua de azi nu se potrivește cu cea pământească, ci se alege cum alege cineva [/COLOR][COLOR=fuchsia]din turma sa caprele de oile altora[/COLOR][COLOR=blue], sau cum alege cineva oaia sa, din turma altuia.”[/COLOR] [COLOR=blue](6 decembrie 1976)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]40. [/COLOR]Câinele e mai înțelept de zece ori ca omul, căci când îl strigă omul, îl cunoaște și vine în grabă la sine
[COLOR=blue]“ …căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]câinele e mai înțelept de zece ori ca omul, căci când îl strigă omul, îl cunoaște și vine în grabă la sine[/COLOR][COLOR=blue], dar omul nu-L mai cunoaște pe Domnul. Ca să se mai schimbe, nu se mai schimbă, ca pe vremea lui Noe. ” ( 25 decembrie 1976 /7 ianuarie 1977)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]41. [/COLOR]Vei muri, dar moartea se va lua de la tine
Mesajele ambigue sau contradictorii pun la îndoială seriozitatea cu care au fost concepute aceste texte. Iată un exemplu, în care cel interpelat nu poate discerne dacă va muri sau nu, îndată ce ambele alternative i se prezic una după alta, ca variante echiprobabile:
[COLOR=blue]“ Și te vei ridica și iarăși te vei poticni și așa te vei chiunui până ce [/COLOR][COLOR=fuchsia]vei muri[/COLOR][COLOR=blue]. Căci Domnul îți va lua tot ce ai avut de la Sine, până ce și [/COLOR][COLOR=fuchsia]moartea se va lua de la tine[/COLOR][COLOR=blue], că moartea e sfârșitul vieții tată.” (24 ianuarie 1977)[/COLOR]
Precizarea finală ([COLOR=blue]moartea e sfârșitul vieții[/COLOR]) pare să lămurească ceva mai bine pe cei mai grei de cap. O definiție concisă și ireproșabilă.
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]42. [/COLOR]Domnul Iisus Hristos se luptă cu timpul care dă să vină
[COLOR=blue]“… Vine timpul ca fiecare monah să plece la căsuța lui, crezi? Vine timpul, dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]Domnul Iisus Hristos se luptă să surpe timpul[/COLOR][COLOR=blue] care vrea să vină…”[/COLOR][COLOR=blue](9 martie 1977)[/COLOR]
Vorba lui Caragiale: “Si dă-i, si luptă, si luptă, neicusorule!”
[COLOR=blue]43.[/COLOR] Hula și cu scula
[COLOR=blue]“ Hula îi omoară, nu Dumnezeu. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Hula e[/COLOR][COLOR=blue] prima [/COLOR][COLOR=fuchsia]sculă[/COLOR][COLOR=blue] care stă la tulpina pomului, care nu a făcut nici un rod…”(9 martie 1977)[/COLOR]
Biblia parcă spunea altceva, despre o [COLOR=fuchsia]secure[/COLOR]… dar vremurile se mai schimbă…
[COLOR=blue]44[/COLOR]. Satana se bagă și el cu scula care-i vine a se potrivi în pucioșii cei mai buni și mai ascultători
[COLOR=blue]“ …Unde vede [/COLOR][COLOR=fuchsia]satana[/COLOR][COLOR=blue] că am suflete [/COLOR][COLOR=fuchsia]mai bune[/COLOR][COLOR=blue], acolo [/COLOR][COLOR=fuchsia]se bagă și el cu scula[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR][COLOR=fuchsia]care-i vine a se potrivi[/COLOR][COLOR=blue]. Nu e vorba de lume, ci e vorba de [/COLOR][COLOR=fuchsia]ai Mei, care Mă ascultă[/COLOR][COLOR=blue].” (26 septembrie/9 octombrie 1989 )[/COLOR]
[COLOR=fuchsia]Scula[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR]asta, care se bagă peste tot pe unde i se nimerește potriveala, pare a fi un alt clișeu verbal mult îndrăgit de către autorul “Cuvântului” de la Pucioasa. Cine e curios și poate să contorizeze numărul de apariții al acestui cuvânt, va fi în mod sigur satisfăcut.
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]45. [/COLOR]Stâncile care rodesc sunt făcute din piatră
[COLOR=blue]“ Dar va veni vremea să rodească și [/COLOR][COLOR=fuchsia]stânca de piatră[/COLOR][COLOR=blue] și [/COLOR][COLOR=fuchsia]va da rod[/COLOR][COLOR=blue] cum nu a fost nici în vremea moșilor și strămoșilor…[/COLOR][COLOR=blue]”(24 aprilie 1977)[/COLOR]
Deși combinația “[COLOR=fuchsia]stâncă de piatră[/COLOR]” este un nefericit pleonasm, se pare că ea e mult gustată, ca și când ar fi o inspirată sintagmă poetică, așa că va fi folosită cu dezinvoltură și cu alte ocazii:
[COLOR=blue]“ Și în [/COLOR][COLOR=fuchsia]stâncă de piatră[/COLOR][COLOR=blue] de ar intra, tot se vor nimici…” (7 iunie 1977)[/COLOR]
Și cu cât va fi mai de piatră, cu atât stânca va da un rod mai bogat, cum n-a mai fost și nici n-o să mai fie.
|