Maxime, cugetări și învățături “adânci”
[COLOR=purple]26. Misterele Pucioasei (XXII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR] [COLOR=blue]( Cap.XI :[/COLOR] Maxime, cugetări și învățături “adânci” [COLOR=blue]) - Partea a VII[/COLOR][COLOR=blue]-a
[/COLOR] [COLOR=blue]46.[/COLOR] Limba lumii de astăzi e scumbie afumată
[COLOR=blue]“ Vei vedea la judecată pentru ce nu s-a împlinit ce am spus Eu. Ai să-ți muști limba să se facă [/COLOR][COLOR=fuchsia]scrumbie[/COLOR][COLOR=blue]. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Limba lumii de astăzi este scrumbie afumată.[/COLOR][COLOR=blue]” (3/16 aprilie 1975)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]47. [/COLOR]Ziua durează un ceas
[COLOR=blue]“…Nu a fost de când e veacul [/COLOR][COLOR=fuchsia]ziua[/COLOR][COLOR=blue] zilelor voastre de [/COLOR][COLOR=fuchsia]un ceas[/COLOR][COLOR=blue]. Iute, iute vine noaptea…Dar voi nu cunoașteți. Păi când cunoașteți voi aceste lucruri? Când vă uitați la ele ca să le vedeți?” (23 iunie 1977)[/COLOR]
Strategia aceasta de a vorbi vorbe, șocante și fără noimă, ori este premeditat regizată, ori este involuntar alienată. Ea se mai acoperă și cu formule bombastice[COLOR=blue] (“Nu a fost de când e veacul”) [/COLOR]pentru a deveni impresionantă, imbatabilă și impenetrabilă. Aceeași formulă s-a folosit, în același “Cuvânt”, și pentru a declara o altă inepție, cum că biserica [COLOR=blue]nu a fost de când e veacul[/COLOR][COLOR=blue], [/COLOR]dar[COLOR=blue] va fi socialistă[/COLOR]:
[COLOR=blue]“... Fiule, ai văzut biserică socialistă? Nu a fost de când e veacul. De acum încolo va fi socialistă. (23 iunie 1977)”[/COLOR]
Deci, recapitulând: ziua de azi “are numai un ceas”, dar creștinii “nu cunosc” aceasta și n-au nici o șansă de a cunoaște vreodată: nici nu-i preocupă, nici n-au însușirea sau capacitatea de a vedea pe cele nevăzute (și inexistente). Pentru ei ziua are tot 24 de ore. Dar, prin credință, sunt siliți să accepte o prostie drept “adevăr” intangibil, inabordabil și și neverificabil: “Ziua durează numai un ceas”. Iar biserica va fi socialistă “[COLOR=blue]de acum încolo[/COLOR]”, adică începând cu data de 23 iunie 1977.
Nici ziua nu s-a scurtat, nici Biserica nu s-a socializat, așa că “proorociile” de la Pucioasa au mai înregistrat un moment penibil din istoria lor.
[COLOR=blue]48. [/COLOR]Nu judecăm, dar ne dăm cu părerea
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Nu judecăm[/COLOR][COLOR=blue], dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]arătăm fapta stricată[/COLOR][COLOR=blue]” (9 septembrie 1977)[/COLOR]
Creștinii de la Noul Ierusalim s-au obișnuit să declame și să se acopere cu o serie de sintagme ipocrite, care ascund sub formulări meșteșugite unele dezlegări de la anumite interdicții clar formulate de [COLOR=#993300]Biblie.[/COLOR] În cazul de față, preceptul biblic[COLOR=blue] [/COLOR][COLOR=#993300]“Nu judecați, ca să nu fi judecați”(Matei 7,1)[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR]este răstălmăcit astfel încât judecata, deși este formal interzisă, să se pronunțe totuși, dar să dea aerul că este o cu totul altă lucrare, mult mai inofensivă, deci permisă. O altă sintagmă ipocrită (care reprezintă o reformulare standardizată a situației de mai sus) mult îndrăgită de pucioși este:[COLOR=blue] “Noi nu judecăm pe păcătoși, ci păcatele lor”[/COLOR]. Ca și când s-ar putea face o asemenea distincție și selecție, încât să nu se mai judece autorul faptei, ci fapta însăși – și numai atât. Este imposibil ca judecând fapta să nu aduci atingere imaginii autorului ei, căci fapta este doar elementul pasiv al ecuației și ea nici nu poate să existe fără autor. Când spui la modul impersonal “aici s-a săvârșit o crimă”, este clar pentru oricine că ucigașul, și nu victima, este autorul faptei. Mutatis mutandis, autorul faptei este un criminal, a cărui judecată este inevitabilă.
Îndemnul biblic are un alt mesaj. El este o atenționare că nu orice amator în a face dreptate se poate erija în rolul de judecător profesionist – ceea ce e cu totul altceva. Sfântul Apostol Pavel recunoaște dreptul la judecată dreaptă și chiar îi îndeamnă pe cei nemulțumiți să apeleze la judecătorii vremii [COLOR=#993300](v. Faptele Ap. 19,38)[/COLOR] , și chiar el însuși cere să fie judecat:
[COLOR=#993300]“Cer să fiu judecat de Cezarul”[/COLOR] [COLOR=#993300]( Faptele Ap. 25,11)[/COLOR]
Dar frații, atunci când greșesc, e mai bine să se judece între ei:
[COLOR=#993300]“ Îndrăznește, oare, cineva dintre voi, având vreo pâră împotriva altuia, să se judece înaintea celor nedrepți și nu înaintea celor sfinți?[/COLOR]
[COLOR=#993300][…][/COLOR]
[COLOR=#993300]O spun spre rușinea voastră. Nu este, oare, între voi nici un om înțelept, care să poată judeca între frate și frate?” (I Cor.6,1-5)[/COLOR]
[COLOR=#993300] [/COLOR]
[COLOR=blue]49. [/COLOR]Pecetea darului Duhului Sfânt are termen de valabilitate maxim o oră
[COLOR=blue]“ …Mulți prunci se botează, dar deosebită e lucrarea lui Dumnezeu de lucrarea duhului rău. Să știți că se botează pruncii, îi îmbracă, [/COLOR][COLOR=fuchsia]îi pecetluiește cu puterea Duhului Sfânt[/COLOR][COLOR=blue], dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]într-o oră îi dezbracă până la os[/COLOR][COLOR=blue]. Cine? Duhul necurat. Îți grăiesc ție, creștine, dacă ai botezat pruncul la biserică, cu foc vei fi pedepsit, dacă nu vei respecta ce ai vorbit la botez…” (28 septembrie 1977)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]50. [/COLOR]La Noul Ierusalim, proorocia și profeția sunt lucrări distincte[COLOR=blue][/COLOR]
[COLOR=blue]“ Sfârșește și Domnul de binecuvântat și [/COLOR][COLOR=fuchsia]de proorocit[/COLOR][COLOR=blue] și [/COLOR][COLOR=fuchsia]de profețit[/COLOR][COLOR=blue]” (13/26 decembrie 1977)[/COLOR]
Alteori însă ele intră într-o interdependență aberantă și euforică, o adevărată beție de cuvinte:
[COLOR=blue]“ …Aceste timpuri și obiecte de azi , tot ce se află, e [/COLOR][COLOR=fuchsia]profeția proorocilor[/COLOR][COLOR=blue]…[/COLOR][COLOR=blue]”[/COLOR]
Încât, stai și te întrebi: oare, dacă proorocii profețesc, nu cumva profeții proorocesc? Pentru că trebuie să și proorocească cineva, îndată ce există proorocie. Răspunsul îl găsim în alt “Cuvânt”: Profeții nu proorocesc, ci profețesc; dar nici proorocii nu profețesc, ci proorocesc:
[COLOR=blue]“ Aveți ajutor cetele mucenicilor, aveți ajutor cetele sfinților, aveți ajutor [/COLOR][COLOR=fuchsia]proorocia proorocilor[/COLOR][COLOR=blue], aveți ajutor [/COLOR][COLOR=fuchsia]profeția profeților[/COLOR][COLOR=blue], aveți ajutor slujbele preoților, [[/COLOR][COLOR=blue]…][/COLOR][COLOR=blue].” (4 ianuarie 1976)[/COLOR]
[COLOR=blue]51. [/COLOR]Când preotul e plecat la mare, duhul rău îi îmbracă veșmintele și slujește în locul lui
[COLOR=blue]“ Când preotul a plecat în locul necurat la mare, [/COLOR][COLOR=fuchsia]duhul rău ia veșmintele și face slujbă[/COLOR][COLOR=blue], ca să întărească lucrarea diavolească…” (21 iulie 1978.)[/COLOR]
Întrebarea firească este dacă diavolul procedează la fel și atunci când preotul e plecat în concediu în locul curat, de la munte, sau în acest caz are ceva scrupule, lăsându-se păgubaș.
Este vizibilă aici o făcătură ieftină, care vrea să culpabilizeze pe acei preoți care, din interese numai de ei știute, “se despoaie” la mare sau la Techirghiol.
|