INTOARCEREA OSTEANULUI
Acasa am ajuns tarziu,
Sa ma iertati, cinstite fete,
Dar lung e drumul prin pustiu
Si nu e nimeni sa te-nvete.
Manat de vant, batut de dor,
Calcat-am zarea-ntinsa,
Prin lung pustiu, ratacitor,
Ostean din tara-nvinsa.
Singuratati de om tacut
M-au insotit pe cale,
M-a-nconjurat pustiul mut
Si-a neamului meu jale.
In fata Sfinxului am fost
Si-am pus o intrebare:
Au are ori nu are rost
Sa ne catam scapare?
El mi-a raspuns, cu ochii goi
Privind in zari celeste:
Samanta de scapare-n voi
A inflorit si creste.
Mai fost-am la un Munte Ascuns,
Unde stramosi de sange
Pastrau al semnelor raspuns,
Sa aflu de-om invinge.
Am pipait cu ochi de dor
Al pesterilor pantec,
Pe care semnele de zbor,
Ca un stravechi descantec,
Vorbesc cu glasuri de eroi
Plecati din asta lume
De cine-am fost odata noi
Si ce purtam in nume.
Astfel aflat-am, om sarac,
Nascut din vechiul sange,
Ca semnul sfant de geto-dac
E semnul care-nvinge.
Acasa am ajuns tarziu.
Iertare voua, oameni buni,
Dar lung e drumul prin pustiu
Si lunga-i calea la strabuni."
|