Minunile nu pot fi explicate. In minuni trebuie sa crezi asa cum crezi in Dumnezeu. Dumnezeu gaseste tot timpul mijloace pentru a ne arata maretia Lui, dar noi nu le vedem totdeauna, nu le intelegem, nu le acceptam. Le supunem judecatii noastre, gandirii noastre, care nu sunt unitatile de masura potrivite.De multe ori vrem sa masuram cu centimetrul acolo unde e nevoie de altceva. Explicarea minunilor pentru intelegerea lor, e ca atunci cand am vrea sa masuram capacitatea unui vas cu secunda sau watt-ul. De Dumnezeu trebuie sa ne apropiem cu puritatea unui copil care crede ca exista Mos Craciun. Va rog sa cititi un fragment dintr-o carte despre Sfantul Nectarie ( care este Sfantul secolului 20), despre puritatea gandirii unui copil si despre cum face Dumnezeu minuni, pentru cei care cred in El.
<<Intr-una din zile s-a hotarat sa scrie si el o scrisoare. Catre cine? Catre Mantuitorul Hristos din Ceruri. In puritatea sufletului sau, se gândise sa ceara astfel ajutor Tatalui Ceresc, spre alinarea suferintelor sale. Cerea in acea scrisoare sa îi trimita Parintele Luminilor cateva hainute si o pereche de pantofi, pe care demult si le dorea. Cu scrisoarea in mana, se duse la un negustor de peste drum, rugandu-l sa-i imprumute un timbru. Negustorul respectiv, un om bun si cu frica lui Dumnezeu, i-a raspuns ca nu are momentan nici un timbru, dar i-a propus sa lase scrisoarea acolo, spre a fi trimisa mai tarziu impreuna cu celelalte scrisori ale sale. Dupa plecarea lui Anastasie (asa il chema pe sfantul Nectarie), negustorul s-a uitat din curiozitate sa vada cine era destinatarul acestei scrisori. Uimit de cele scrise pe plic, s-a hotarat sa o desfaca si sa o citeasca. Prin Pronia Divina, sufletul sau a fost profund impresionat de continutul scrisorii. De aceea , a hotarat sa alcatuiasca o scrisoare de raspuns catre micul expeditor, insotita si de o suma de bani, ce putea sa indeplineasca dorintele sale curate. Fericirea lui Anastasie la primirea acestui raspuns, cu greu s-ar putea descrie. A multumit indelung, prin rugaciune, Tatalui Ceresc. A doua zi si-a cumparat cele necesare si mult dorita pereche de pantofi.>> ( Diac. Drd. Morlova Nicusor - Sfantul Nectarie Taumaturgul, Editura Egumenita).
Cand Anastasie (Sfantul Nectarie) a scris aceasta scrisoare, copil fiind, muncea din greu, (de multe ori doar pentru ceva mancare) de dimineata pana seara, pentru a se intretine si a-si ajuta familia.