Draga ortodox4life, inteleg destul de bine ce ai spus. Ceea ce doresc eu sa spun e ca lepadarea de credinta nu se face prin faptul ca am un tatuaj. Dupa cum nici dovada credintei mele nu sta in faptul ca am la gat o cruce. Totul sta in relatie. Dumnezeu este personal si-mi cere sa vorbesc cu El.
Eu nu fac un indemn ca oamenii sa-si faca tatuaje, ci doresc sa arat ca cel care, poate luat de valul tineretii, si-a facut un tatuaj, nu inseamna ca este predestinat spre chinurile vesnice, atat timp cat se roaga.
Legat de faptul ca un om care are pe trup un tatuaj, nu mai poate face din trupul sau un templu al Duhului Sfant, e gresita afirmatia. Crede cu adevarat, si asa vei intelege ca "cele ce sunt cu neputinta la oameni sunt cu putinta la Dumnezeu". Oare sa fie Dumnezeu limitat in puterea Sa de un tatuaj? Oare sa-l uite Dumnezeu pe un om pentru ca si-a facut un tatuaj? Asta se poate intampla la noi. Dumnezeu ii respecta omului liberatatea. Il mentine in existenta chiar si atunci cand face lucruri contrare voii Sale. Dar atunci cand omul paraseste nefirescul, pacatul, Dumnezeu ii ieste in intampinare, asa cum Tatal iese in intampinarea Fiului Risipitor.
|