Cred ca meseria de parinte este cea mai grea. Nu se invata decat in familie si bineinteles instinctul de parinte este sadit in noi de Dumnezeu. Dar, foarte putini stiu ce trebuie sa faca. De multe ori tinerii se casatoresc si isi doresc copii, dar nu imediat, mai amana putin... Si atunci incep sa apara grijile lumesti, ei au dorinte pt. realizarea materiala si incet-incet, copiii nu mai sunt prioritari.Timpul trece, ajung pe la 30-35 de ani si dintr-o data se trezesc ca vor copiii. De cele mai multe ori, femeile au facut deja un avort sau s-au pazit conjugal, si acum ei nu-i mai pot avea decat prin tratamente. Unii poate se roaga la Dumnezeu, e bine, dar ma intreb, de ce atunci cand Dumnezeu era gata sa le daruiasca copii, ei au refuzat. Nu judec pe nimeni, daca prin randurile mele jignesc pe cineva, imi cer scuze, dar ma doare cand se fac atatea avorturi.
Exista si cupluri care atunci cand apare un copil, nu reusesc sa se puna de acord asupra metodelor de educatie. Intradevar in primii ani de viata, copilul este mult mai apropiat de mama, dar si tatal are rolul sau. Eu am un baiat de 6 ani si ni l-am dorit mult. Fosta mea sotie avea sanse de 20% sa ramana insarcinat din cauza unor probleme de sanatate, dar prin rugaciuni catre Dumnezeu, Maica Domnului si Sfantul Mucenic Mina, minunea s-a infaptuit si a aparut puiul nostru, caruia i-am pus numele de Mina-Victor. Inca de cand era in burtica, noi i-am cantat, i-am spus povesti, l-am mangaiat, i-am vorbit si cand s-a nascut piticul ne-a recunoscut vocile. Ce vreau sa spun este ca legatura dintre copiii si parinti este foarte stransa. Si chiar daca sa ai un copil pare greu, cu ajutorul lui Dumnezeu totul ti se pare mai usor. Bucuria pe care ti-o da rasul fericit al puiului, face ca toate noptile nedormite si eforturile, sa ti se para nimic. Dumnezeu a facut ca in copii sa ne gasim alinarea sufleteasca, ei sunt ca niste izvoare din care noi ne improspatam fortele. de aceea trebuie sa avem grija sa nu tulburam aceste izvoare! Sufletele lor sunt ca niste carti nescrise, iar noi trebuie sa scriem doar lucruri bune. E adevarat ca din mana parintilor va cere Dumnezeu sufletele copiilor. Si vai de cei care vor avea motive sa planga. Poate pare cam pesimist, adr realitatea asa este. Nu incetez sa cred insa, ca acest popor va avea puterea sa se intoarca spre copiii sai cu dragoste crestina si cu ajutorul Domnului, vom fi binecuvantati din nou cu darurile Sale.