[cristiboss56]

"Sfântul Ioan Gura de Aur spunea că necazurile intăresc prieteniile si indrepteaza ura, iar Sfântul Maxim Mărturisitorul vorbeşte despre sensul incercărilor, ca mijloace de probare si intărire a credintei. Privin astfel, nu ne mai poate revolta cuvântul Sfântului Pavel si anume că < suntem pusi spre necazuri". Acest cuvânt il spune Apostolul care a suferit si a rabdat mult, dar si Apostolul care a căutat sa cunoască ratiunea pătimirii sale. Totusi este greu să spui unei persoane că necazul face parte din firescul vietii, deoarece caracteristica vietii umane este fuga de durere si căutarea plăcerii. In această fuga omul uită de Dumnezeu si de semeni, calcă totul in picioare pentru a obţine o clipă de bucurie egoistă. In aceste momente intervine Dumnezeu, spunându-ne , prin incercările vietii, că nu suntem singuri, că depindem si de altii, nu putem face nimic durabil fară Dumnezeu. In necazurile vietii gasim calea către vecin, iar el găseste umanul din el si il face dumnezeiesc prin simplul gest al oferirii ajutorului. Necazurile ne trezesc si ne sensibilizează, dar ele nu sunt un scop al vietii, ci sunt accidente in drumul istoriei.
Biserica, in rugăciunile ei, nu caută necazurile, ci , dimpotriva, se roaga mult pentru indreptarea lor, dar prin acest gest al rugăciunii in vremea incercărilor arătăm că nu suntem nemulţumitori, ci suntem rabdatori. "