Sa vorbim de iubire,uite,este 1 noaptea si eu ascult Celine Dion si-mi aminteste de vremuri de mult apuse,vremuri care-mi tresaltau sufletul pana la ultima vibratie a Universului,imi innecau fiinta de atata simtire,o induceau in cele mai pagane cotlaone indoctrinand-o cu satisfactia renasterii.Si astfel toate se duc si vin,si lasa-n urma lor amintirea,iar inainte,speranta ca amintirii ai va fi iertata intensitatea.Cum spunea Cioran;"daca as plange mi-e teama ca lacrimile ar inunda aceasta lume asa cum focul din sufletul meu ar incendia-o..."Iubirea-cel mai de temut sentiment pamantesc,duhul careia face cele mai mari ravagii printre nimicnicia omeneasca,ca un tsunami care apare instantaneu.Uneori ma-ntreb,cum de i-a fost dat omului,acestei fiinte atat de plapande si nesigure,un dar atat de imens,atat de greoi de perceput cu mintea si sufletul unui trup definit ca o calauza trecatoare...mult prea trecatoare.Nu mi-am dat raspuns,n-am reusit,am reusit insa,prin iubire sa-mi cunosc neputinta si maretia laolalta,ca un ghetar in mijlocul oceanului.Si inima,bat-o vina!,bate in cadenta atator sentimente controversate si oboseste,si tresalta-n palpitatiile unor dorinte efemere,apoi se odihneste rapusa de resemnarea unei lumi mult prea potrivnice.
Nu,nu am baut nimic "energizant",doar suc de portocale(100%,muzica si mult dor,un coctail de nostalgie nocturna,"si-atata tot din ce-a putut sa fie....."
Somn usor ingerasi,pentru ca nu puteti fi decat niste ingerasi care se bucura de cuvantul lui Dumnezeu,iar atunci cand cineva greseste,sau pare nebun,sa va ganditi:poate nu e decat un om asuprit de iubire,fiindca iubirea are si determina tare multe lucruri.Vorbesc de iubirea aceia care nu lasa sufletul sa-mbatraneasca niciodata,ca-ntr-un lagar de o ireversibila visare. OYASUMINASAI!
|