[COLOR=purple] 73. Noul Ierusalim (Misterele Pucioasei, LXIX)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR] [COLOR=blue]( Cap. LII.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” spune pilde, basme și legende) - Partea a III-a
[COLOR=blue]12. [/COLOR]Legenda lacului Balta Albă de lângă Brăila[COLOR=blue][/COLOR]
[COLOR=blue]“…Să vă spun ceva: a coborât Tatăl cu sfântul Petru ca să cerceteze poporul dintr-un sat. A luat-o de la prima casă și s-au făcut cerșetori. Nimeni nu i-a primit, nici preotul din sat. Nu i-a primit, pentru că nu era nimeni cu pregătire de Dumnezeu. Și am mers așa în tot satul, am bătut la poarta unei case sărăcăcioase. Acolo era o femeie văduvă, cu trei copilași:
“Eu vă primesc, dar n-am nimic de mâncare, căci ca să adorm copiii, am luat o balegă și am băgat-o în sobă și am mințit, ca să se culce până se coace turta din sobă”. Dar Eu i-am spus:
“Femeie, scoate turta din sobă, că nu e balegă”.[/COLOR]
[COLOR=blue]La grăirea Noastră femeia s-a dus și a scos turta, dar era o pâine frumoasă și rumenă. Atunci femeia a înțeles că Acela nu era altcineva decât Dumnezeu. Și am zis:
“Femeie, scoate trei porții de pâine, egale, și dă întâi la cei trei copii”.[/COLOR]
[COLOR=blue]Dar cel mic a început a plânge, ca lui să-i dea porția mai mare. Și am zis:
“Femeie, acesta are în el duhul lăcomiei”. [/COLOR]
[COLOR=blue]După aceea, am dat femeia afară și i-am zis:
“Vezi movila aceea mare? Iei pe cei doi copii și te duci cu ei, și când vei ajunge acolo, să te uiți înapoi spre sat să vezi ce e”. Și a zis femeia:
“Doamne, dă-mi voie să-l iau și pe cel mic, că mi-e milă de el!”. “Ia-l!” i-am zis. Și când a ajuns acolo la movilă și s-a uitat înapoi, tot satul s-a scufundat sub pământ; numai turla bisericii se mai vedea un pic. Tot satul a dispărut, și a rămas o baltă mare pe tot întinsul satului, o [/COLOR][COLOR=fuchsia]baltă albă[/COLOR][COLOR=blue]. Acest sat e lângă Brăila, și întâmplarea a fost în zilele voastre.
(15/28 februarie 1988)[/COLOR]
Ce e interesant e faptul că ideea cu balega băgată în foc, numită mai întâi “turtă” pentru amăgirea pruncilor lihniți de foame, dar apoi prefăcută în pâine rumenă de către Însuși Dumnezeu ( Care, atunci când Se plictisea, mai dădea o raită pe pământ, însoțit invariabil de Șfântul Petre), nu e deloc originală. Drept dovadă, iată câteva fragmente dintr-un basm al românilor, cules de Petre Ispirescu:
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=purple]Copiii văduvului și iepurele, vulpea, lupul și ursul[/COLOR][COLOR=purple][/COLOR]
[COLOR=purple]
[…]Așteptară ce așteptară, și dacă văzură copiii că tatăl lor nu se mai întoarce, o luară și ei înspre partea încotro se duse el, ca să-l caute. Și negăsindu-l orbăcăiră și ei prin pădure până în seară. Băiatul, mai mic fiind, începu să scâncească de osteneală și de foame. Fata se văicărea și ea că nu știa ce să-i dea de mâncare și unde să se aciuieze. Umblau ce umblau, și iarăși se întorceau la focul unde îi lăsase tatăl lor. Băiatul scâncea mereu, că era rupt de osteneală. Amurgul dase peste dânșii nemâncați și neodihniți . Atunci fata, ca să împace pe copil, să-l facă a adormi cu gândul la mâncare și să nu mai plângă, băgă în spuza focului o baligă de vacă ce găsi pe-acolo, prin pădure, și zise fratelui său celui mai mic:[/COLOR]
[COLOR=purple]
- Taci cu dada, băiețelul dadei, că uite am pus turta în foc să se coacă. Până atunci pune capul ici în poala dadei și trage un somnuleț bun. Băiatul crezu pe soru-sa și tăcu. Într-acestea iată că se pomenesc cu un unchiaș.[/COLOR]
[COLOR=purple]
- Bună vremea, nepoților, le zise.[/COLOR]
[COLOR=purple]
- Mulțumim dumitale, moșicule, îi răspunde fata.[/COLOR]
[COLOR=purple]
- Dară ce aveți acolo în foc?[/COLOR]
[COLOR=purple]
- Ce să avem, tată moșule, iacă am pus o baligă de vacă ca să împac copilul ăsta, care este rupt de osteneală și pocâltit de foame.[/COLOR]
[COLOR=purple]
Și după ce mai șezu nițel, zise moșul să o scoată din spuză că s-o fi copt. Fata se supuse; dară cam cu îndoială. Când ce să vedeți d-voastră? scoase o pâine albă ca fața lui Dumnezeu. Pasămite moșul acela era chiar Dumnezeu, fără însă să știe fata ceva despre asta. Văzând fata o astfel de minune se spăimântă. Vezi că știa ce pusese ea acolo, și acum iaca ce scoase. Se puseră cu toții și mâncară. Mancau mereu și pâinea nu se mai sfârșea.[…][/COLOR]
Rămâne de văzut dacă “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” s-a inspirat de la
Petre “
Inspirescu”, pentru a izvodi un basm în care el să se puie personajul principal, sau invers, Ispirescu s-a “
ispirat” de undeva, din cer, deși el pretinde că basmele le-a cules de pe la sătenii români, cu mulți ani în urmă. Despre plagiat nu poate fi vorba, îndată ce nimeni nu pretinde drepturi de autor. Deși, nu se știe: pucioșii de la Fundația “Șfânta Virginia” sunt în stare să-l acuze și pe
Petre Ispirescu de plagiat.
[COLOR=blue][/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]
[COLOR=purple] Anca Estera [/COLOR]
[COLOR=purple] 18 septembrie 2008[/COLOR]
[COLOR=purple] …………………………………………………………………[/COLOR]
[COLOR=purple] [/COLOR]