[C.tin]

În prealabil postat de nastac_miruna

Cred ca fiecare dintre noi are, macar un vis care ne marcheaza viata, un vis care ramane viu in sufletul nostru toata viata!
Am trecut printr-o operatie mai complicata si inima a incetat sa-mi mai bata, am fost resuscitata, destul de greu am revenit inapoi!
Dar ce este cel mai surprinzator ca eu am avut un vis care m-a obsedat mult dupa, fara sa stiu ce mi s-a intamplat pe masa de operatie!
"Coboram un deal inverzit si am ajuns la o apa neagra unde era multa lume stransa care se uita la acea apa intr-un loc fix , si m-am apropiat sa vad si eu si era acolo un animal mare cu blana neagra si cineva imi spunea ca acel animal se ridica si inghite cate un om iar eu ma gandeam de ce stau atunci acei oameni acolo in asa primejdie? Am privit vis a vis, peste acea apa si se vedea o platforma insorita, incerzita si cu pomi infloriti, parca am zarit un curcubeu, era o imagine de basm, ceva f. frumos si dintr-o data mi-am dorit mult de tot sa ajung acolo! Dar era aceasta apa de care imi era tare frica (in realitate imi este frica de apa ptr ca nu stiu sa inot!), si la un moment dat s-a facut o carare despartind apa aceasta printr-o poteca de uscat si am vazut cum treceau oameni, in sir indian, unul cate unul, tristi si cu capetele in jos si se duceau inspre acea priveliste frumoasa, pe celalalt mal! Am vrut si eu dar teama mea ca acea poteca ingusta va disparea si va fi numai apa. m-a retinut! Si nu am trecut, intorcandu-ma tot asa trist ca si acei oameni, dar pe dealul de unde venisem!"

[COLOR="Blue"]"Cararea" aceea e Calea deschisa de Hristos, ca toti cei ce cred in El sa mearga pe ea cu smerenie, cu "capul in jos", nu cu mandrie (nasul pe sus), cu nadejde spre Mantuire,"privelistea frumoasa" din zare. Sa nu cada prada uratului din "apa neagra" dar nici sa ramana la mal, sau sa intoarca inapoi la desertaciunea lumii asteia...

Fii mai credinciosa si apropiete cu toata inima de Cele Sfinte![/COLOR]