În prealabil postat de silverstar

Sunt convinsa ca Dvs.cei care asigurati buna functionare a acestui site, ma veti ajuta sa-mi explic anumite trairi pe care le-am avut si sa-mi spuneti daca tin sau nu de religie, de credinta. Am inceput cu o intrebare despre suflet si nu intamplator.
Cu mai multi ani in urma, in ziua cand mama mea a iesit la pensie, s-a intamplat ceva ce nu stiu cum sa interpretez. Seara, dupa ce au venit o parte dintre invitati, cineva a propus sa bem niste bere. Afara era cald, era august si masa a fost pusa sub vie. Dupa ce toate paharele au fost pline, inainte ca cineva sa ia un pahar in mana, unul dupa altul paharele s-au rasturnat. Noi ne uitam si radeam. Nu stiam ce sa credem. Nimeni nu se sprijinea de masa, nimeni nu o atingea. Si, in loc sa bem berea, ne straduiam sa prindem paharele ca sa nu se sparga de ciment. O ruda mai in varsta a intrebat-o pe mama daca pe parcursul zilei a vorbit despre cineva care e mort. "Sigur," am spus intr-un glas eu si mama. Ne-am amintit de tata, de mamaia, de alte rude care am fi vrut sa fie cu noi si sa se bucure de bucuria mamai si a noastra, dar acestia nu mai erau printre noi. "Atunci umple din nou paharele si da de pomana de sufletul celor care nu mai sunt, dar i-ai pomenit." Dupa ce mama a facut ce i s-a spus, nu s-a mai intamplat nimic. Insa eu nu am uitat niciodata. :rolleyes: