Credeti oare ca Dumnezeu si Maica Domnului ii uita pe cei care sunt in dureri? Raspunsul l-am gasit in mai multe locuri:
MAi intai am vazut un film TRAVEL despre Muntele Sinai. Unul dintre pustnici povestea ca era din Australia si se considera ateu, pana cand mama lui, bolnava de cancer, L-a vazut de doua ori pe Domnul nostru Iisus Hristos, Care ii spusese sa suporte durerile cat poate, ca apoi vine sa o ia. In urma acestei intamplari, ateul viziteaza Muntele Sinai si simte ca aici ii este locul. Isi duce zilele in fata intrarii in pestera Sf. Antonie. A spus ca nu indrazneste sa intre in pestera si ca muntele e plin de rugaciuni.

A doua oara am citit in "IATA DUHOVNICUL", carte in care Pr. Arsenie Papacioc povesteste despre ultimele zile din viata celui care a fost fratele Pr. Cleopa. Era in curte si dracii au inceput sa-l bata, de plangea saracul. A strigat cum avea obiceiul: "Stapana...Stapana...Stapana", caci avea mare evlavie la Maica Domnului, Care i se si arata, spunandu-i sa se linisteasca, ca dupa trei zile vine si-l ia. Intr-adevar a murit dupa trei zile.

Oare ce ne indreptateste sa ne dorim propria noastra moarte? Poate uitarea ca Iisus Hristos ne iubeste? Sau ca Maica Domnului indata vine cand o chemam in ajutor?
Lungimea zilelor noastre o stie Dumnezeu. Sa ne ducem cand ii ascultam glasul, nu inainte de vreme.
Cred deasemeni ca suferinta care ne e data e proportionala cu pacatele noastre.
Nu vrem sa suferim? Sa nu mai pacatuim!