Ceea ce s-a intamplat cu Marian Cozma, ne arata ca nu trebuie sa fii de acelasi neam pentru a plange durerea. E de ajuns sa fii om. E minunat ca lacrima si zambetul nu se comunica printr-o anumita limba.
E dureros sa prezinti astfel de cazuri, dar mai dureros e sa le prezinti fara a participa la ele. Au fost cateva cazuri pe la televiziunile noastre.
Dumnezeu sa-l odinneasca in pace.
|