Dorina, eu am inceput sa am dorul de Dumnezeu prin clasa a XII a. Pana atunci nu-mi amintesc sa-I fii vorbit. Mi-as fi dorit sa-L stiu prezent si in jocurile mele, in plimbatul prin livada, in rugaciunile pentru copii... Insa, la cat de mic sunt in aceasta lupta cu pacatul, ma simt ca un copil. O fiinta neputincioasa in a reusi fara ajutorul Tatalui. Asa ca, de fiecare data cand ies din casa, ma simt copil, dar un copil care este tinut de mana de un Dumnezeu-Tata.
|