[vsovi]

În prealabil postat de georgeval

Luca 15, 11-32

11. Un om avea doi fii.

12. si a zis cel mai tanar dintre ei tatalui sau: Tata, da-mi partea ce mi se cuvine din avere. si el le-a impartit averea.

13. si nu dupa multe zile, adunand toate, fiul cel mai tanar s-a dus intr-o tara departata si acolo si-a risipit averea, traind in desfranari.

14. si dupa ce a cheltuit totul, s-a facut foamete mare in tara aceea, si el a inceput sa duca lipsa.

15. si ducandu-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei tari, si acesta l-a trimis la tarinile sale sa pazeasca porcii.

16. si dorea sa-si sature pantecele din roscovele pe care le mancau porcii, insa nimeni nu-i dadea.

17. Dar, venindu-si in sine, a zis: Cati argati ai tatalui meu sunt indestulati de paine, iar eu pier aici de foame!

18. Sculandu-ma, ma voi duce la tatal meu si-i voi spune: Tata, am gresit la cer si inaintea ta;

19. Nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. Fa-ma ca pe unul din argatii tai.

20. si, sculandu-se, a venit la tatal sau. si inca departe fiind el, l-a vazut tatal sau si i s-a facut mila si, alergand, a cazut pe grumazul lui si l-a sarutat.

21. si i-a zis fiul: Tata, am gresit la cer si inaintea ta si nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau.

22. si a zis tatal catre slugile sale: Aduceti degraba haina lui cea dintai si-l imbracati si dati inel in mana lui si incaltaminte in picioarele lui;

23. si aduceti vitelul cel ingrasat si-l injunghiati si, mancand, sa ne veselim;

24. Caci acest fiu al meu mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat. si au inceput sa se veseleasca.

25. Iar fiul cel mare era la tarina. si cand a venit si s-a apropiat de casa, a auzit cantece si jocuri.

26. si, chemand la sine pe una dintre slugi, a intrebat ce inseamna acestea.

27. Iar ea i-a raspuns: Fratele tau a venit, si tatal tau a injunghiat vitelul cel ingrasat, pentru ca l-a primit sanatos.

28. si el s-a maniat si nu voia sa intre; dar tatal lui, iesind, il ruga.

29. insa el, raspunzand, a zis tatalui sau: Iata, atatia ani iti slujesc si niciodata n-am calcat porunca ta. si mie niciodata nu mi-ai dat un ied, ca sa ma veselesc cu prietenii mei.

30. Dar cand a venit acest fiu al tau, care ti-a mancat averea cu desfranatele, ai injunghiat pentru el vitelul cel ingrasat.

31. Tatal insa i-a zis: Fiule, tu totdeauna esti cu mine si toate ale mele ale tale sunt.

32. Trebuia insa sa ne veselim si sa ne bucuram, caci fratele tau acesta mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat.

Shtitzi ce observ din text, ca aici Domnul Hristos, explica legea a II a decalogului... a voiei din om care este Tatal celor doi fii, voie care se imparte in doua voi disticte, dar care defapt ambele salashluiesc in noi, caci pacatosul, adica cel ce asculta pilda este amandoi fiii la un loc, caci este vorba despre voia dreptatzii shi smereniei din dragoste de la Tatal care se transforma in voia falsei dreptatzi din lene, lacomie shi trufie...

apoi:

-se repeta de doua ori unele lucruri pentru a ne atrage atentzia ca este vorba de a doua porunca a decalogului, despre cei ce iubesc pe Tatal shi pazesc poruncile Sale, deci se repeta:
"Tata, am gresit la cer si inaintea ta; Nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau." dar cand marturiseshte fiul cel mic lipseshte partea aia in care cere sa slujeasca shi el, deci fusese tzinut ca un boier inainte, fara sa fie nevoit sa faca nimic la casa Tatalui lor, iar cu toate astea nu fusese multzumit ci el poftise shi dorise alte lucruri, alte credintze, alte iubiri, alte fecioare, lucruri straine, femeia straina...

-se observa ca averea pentru ei a fost impartzita ambilor, deci ambii shi-au primit partea atunci la inceput, cand a cerut fiul cel mic, astfel ca averea fusese impartzita.

-se observa ca tatal probabil il urmarise pe cel mic intrucat haina cea dintai shi incaltzamintele dintai shi inelul shi ce mai avusese el, Tatal le rascumparase de la cei carora le vanduse fiul cel mic intrucat le avea shi cu ele a cerut sa fie imbracat Fiul cel mic, shi pentru el ingrashea vitzelul deci avand incredere in sfintzenia lui shi nadajduind in intoarcerea lui, nelepadandu-l din sufletul sau...

-se observa ca vitzelul ingrashat era pregatit pentru petrecere, pentru o sfanta ceremonie, pentru sarbatoare, asemenea ritualurilor din VT, deci se arata semnificatzia sarbatorii... invierea shi aflarea fiului pierdut...

-apoi se observa ca fiul cel mare care avea pamantul shi averea lui caci ca shi cel mic ishi primise partea, dar totushi se comporta cu ale Tatalui sau ca shi cand ar fi fost ale lui, deci el era un fel de stapan peste cele ale tatalui sau. Astfel el s-a nemultzumit aratandu-se ca un slujitor care nu a ieshit din cuvantul Tatalui, deshi din ce spune se vede clar ca el se considera deja stapan peste toate, nu numai ale sale pe care le-a primit cu ocazia impartzirii averii, ci pe toate ale Tatalui, inclusiv peste vitzelul cel ingrashat, shi peste tzarinile tatalui chiar daca ishi primise partea shi inca tatal sau nu murise ca sa mearga averea Tatalui la primul nascut adica fratelui mai mare... cum era obiceiul, deci el il considera pe tatal Sau deja ca shi mort, precum shi pe fiul lui cel mic.

shi se repeta oarecum schimbat shi fraza aceasta care argumenteaza shi motiveaza in sensul indreptatzirii fratelui mai mare, in sensul de a lasa dupa el, de a-i sadi in suflet linishtea shi pacea, impacarea intre fii:
"Trebuia insa sa ne veselim si sa ne bucuram, caci fratele tau acesta mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat. " unde s-a inlocuit "fiul meu" cu "fratele tau"...

dar din text reiese faptul ca din pricina lacomiei fratelui mai mare nici macar nu il mai considera frate pe cel mic din pricina fricii ca nu cumva daca tatal a primit din nou pe fiul mai mic sanatos, caci boala era dovada greshelii shi ca nu mai merita nimic, deci tatal primindu-l sanatos, fiul cel mare se temea ca ii va da din avere, urmand o noua reimpartzire a averii ramase in posesia tatalui peste care fiul cel mare se pusese stapan... pe care tatal ca sa-l linishteasca ii spune ca are dreptate ca fiul acela a greshit shi ca averea v-a ramane celui vrednic, adica acelui care va pastrabine ce este de la Tatal...

deci este o pild despre interior omului, despre voia ta, a omului pacatos, a fiului risipitor format prin adunarea celor doua dureri laolalta: fiul mic cel plecat+fiul mare care n-a intrat = tu shi voia ta care provine din voia tatalui prin invartoshare.....

dar se arata cine este mai degraba cel ce ajunge sa faca voia Tatalui, caci mai degraba fiul ce dorea shi jinduia dupa rosh+potcoave=roshcoavele porcilor, mai degraba el v-a intra la nunta, in Imparatzie decat fiul cel mare care a ramas acasa shi a vazut shi a ascultat shi a facut toate intocmai ca tatal sau, dar care shi-a pierdut ceva, ii lipsea totushi ceva shi s-a facut singur stapan peste cele ale Tatalui... dar pana la urma n-a reushit sa primeasca voia Tatalui, caci totushi la momentul culminant s-a dovedit neputincios in a primi... bucuria shi sarbatoarea... decat sa-shi faca propria sa voie ce venea din falsa nemultzumire din barna ochiul sau ce se credea preavrednic... nevazand ca este tiran, hotz, mincinos, rau, orb, ticalos, rece, lacom, nedrept, nerecunoscator, certaretz, nemultzumit shi hulitor deci cu mult rau shi mult mai mort decat fratele sau care inviase...

deci pilda este despre voia Tatalui shi despre ispita invartosherii ei in fiu din lene shi desfranare la cel mic shi din lacomie shi nemultzumire la cel mare, caci cel mare se simtzea nedreptatzit la sfarshit tot asha cum se simtzise cel mic la inceput.