[Rafaela]

Eu iarasi i-am adresat acele intrebari preotului meu duhovnic care ne framinta pe toti:
Raspuns:

Problema cu botezul într-adevăr, este complicată. Dar totodată, este mult mai simplu decât vi se pare.
În primul rând, nu sunt cumătri cei care sunt prezenţi cu toţii în biserică în momentul săvârşirii tainei (cântăreţi, epitrop, bunel, frate, servitoare şi pur şi simplu enoriaşi, care au intrat eventual în biserică). Sunt acele persoane, care sunt înscrise în foiţa dată preotului drept cumătri, care mărturisesc în locul copilului lepădarea de diavolul şi împreunarea cu Hristos, care mărturisesc cu gura lor, iarăşi în locul copilului, Simbolul de credinţă, care ţin lumânările şi se roagă în acel moment de faţă, fiind şi ei la rândul lor binecuvântaţi, prin rugăciunile săvârşite. Sunt cumătri acele persoane care se angajează în continuare să fie părinţi spirituali ai copilului, însărcinându-se pe sine cu datoria de a ajuta părinţii la educarea corectă, în spirit ortodox a finului nou primit prin Taina Sfântului Botez. Totuşi, aici este neapărată nevoie ca preotul să fie atent şi să cerceteze, ca să nu fie din aceeaşi familie (soţ - soţie sau viitori soţ - soţie), chiar înscrişi în listă, de altfel le este interzisă căsătoria. Cel mai bine să participe doar unul, pentru că prin taina cununiei, cei doi devin una, şi respectiv rolul de părinte spiritual de la un soţ se transmite şi la celălalt.
In ceea de priveşte Botezul. E nevoie de a înţelege corect că Biserica nu sa legat neapărat de cele 40 zile. Este vorba despre o dată simbolică, care de fapt ne aduce aminte de tradiţia iudaică, pe care a urmat-o şi Mântuitorul, conform căreia, pruncul nou născut trebuia adus la templu în a 40 zi. Intrarea în biserică a femeii în ortodoxie este legată în special de perioada de curăţire, prin care trece mama după naştere. Ştim destul de bine că perioada de curăţire se poate încheia fie mai devreme fie mai târziu. Dacă perioada sa încheiat în ziua a 6, poftim în cea de a 7 de săvârşiţi botezul după care se poate de citit şi rugăciunile de înbisericire a pruncului, cât şi împreunarea acestuia cu Hristos prin Sfânta Împărtăşanie.
În ceea ce priveşte botezul săvârşit de mamă. "Dacă nu se găseşte preot, (iar copilul este în primejdie de moarte), pe copiii nebotezaţi poate să-i boteze, fără a greşi, oricine este de faţă, chiar însuşi tatăl lor sau mama, sau altcineva numai să fie creştin" - Nichifor 45. Însă mama nu devine nănaşă, copilului său, pentru că în acel moment ea nu este primitoarea copilului, ci este săvârşitoarea tainei, ca să înţelegeţi corect, ea este preotul în momentul dat, dacă doriţi. Pe când rolul nănaşului este de a primi copilul, de a mărturisi credinţa, în locul copilului, după cum am menţionat mai sus.
Taina botezului este considerată validă, atunci când formula este rostită corect, de un creştin ortodox adică: „Se botează robul lui Dumnezeu (N), în numele Tatălui (Amin) al Fiului (Amin) şi al Sfântului Duh (Amin)", de fiecare dată săvârşindu-se stropirea cu apă (în pustie, în caz de lipsă de apă şi de mare necesitate cu nisip). Iar după aceasta copilul este adus la biserică unde preotul urmează rânduiala de la scufundare şi mai departe, botezul propriu zis şi lepădările nemai repetându-le. Înger de pace!