“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa”
[COLOR=purple]22. Misterele Pucioasei (XVIII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap. VII : [/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” [COLOR=blue]) - Partea a II-a
[/COLOR] [COLOR=blue]11. [/COLOR]“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” devine aproape confuz
[COLOR=blue]“Ce era să fie acum, măi copiii Mei, și ce este acum! Tată, cum încetează din viață! Jumătate a încetat. Când pleca cineva de la lucrarea Mea, pleca încărcat și plin de cuvinte, iar acum se mânie și urăște pe cei ce vin la Mine, căci nu se mai poate spune “frate” la nimeni, că are slăbiciune, și când îl strânge chinga rea, totul spune de la Mine. Copilul Meu, nu era vremea aceasta, dar vai de cel ce a vândut cuvântul Meu! ” (26 octombrie/8 noiembrie 1967)[/COLOR]
[COLOR=blue]12.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” îndeamnă fățiș la violență
[COLOR=blue]“Acest Turculeț [/COLOR][COLOR=fuchsia]merită bătut, merită bătut[/COLOR][COLOR=blue], tată” (26 octombrie/8 noiembrie 1967)[/COLOR]
[COLOR=blue]13.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” este în mare “pierdere”
[COLOR=blue]“Țineți-vă bine, măi copiii Mei, căci ce [/COLOR][COLOR=fuchsia]am pierdut[/COLOR][COLOR=blue] Eu acum, n-am pierdut un leu, ci [/COLOR][COLOR=fuchsia]am pierdut[/COLOR][COLOR=fuchsia]mii și milioane de lei[/COLOR][COLOR=blue]. Ce era să fie acum, măi copiii Mei, și ce este acum! ” (26 octombrie/8 noiembrie 1967)[/COLOR]
[COLOR=blue]14.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” este în “lipsă de mare valoare”
[COLOR=blue]“Și Eu [/COLOR][COLOR=fuchsia]sunt în lipsă[/COLOR][COLOR=blue]. Lipsa ta nu se aseamănă cu [/COLOR][COLOR=fuchsia]lipsa Mea[/COLOR][COLOR=blue]. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Lipsa Mea[/COLOR][COLOR=blue] e [/COLOR][COLOR=fuchsia]lipsă de mare valoare[/COLOR][COLOR=blue], dar lipsa ta nu e chiar așa de primejdioasă. Dacă te-ai ruga, ai îndeplini și lipsa ta. Copilul care nu plânge, mama îl lasă mai mult timp nemâncat. Crezi?” (10/23 aprilie 1966)[/COLOR]
[COLOR=blue]15. [/COLOR]O lipsă serioasă și totodată jenantă a “Dumnezeului de la Noul Ierusalim-Pucioasa” este lipsa de curaj, chiar lașitatea mărturisită
[COLOR=blue]“…Fiilor, voi veni iarăși pe pământul acesta, dar nu-l veți mai cunoaște…[/COLOR][COLOR=fuchsia]Nu mai pot să mă pitesc[/COLOR][COLOR=blue] după nimeni, că se dă la o parte și [/COLOR][COLOR=fuchsia]Mă lasă[/COLOR][COLOR=blue]. E vreme de război, tată, fiți atenți în această armată să nu cădeți în mâna călăilor. Pentru aceasta am venit Eu la voi, că nu știți clipa când va sta inamicul înaintea voastră……” (4 septembrie 1966)[/COLOR]
[COLOR=blue]16. [/COLOR]“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” se auto-definește în multe feluri
[COLOR=blue]“Eu sunt [/COLOR][COLOR=fuchsia]Alfa și Omega[/COLOR][COLOR=blue], Cel ce vorbește astăzi pe pământ” (4 septembrie 1966)[/COLOR]
[COLOR=blue]“Eu sunt [/COLOR][COLOR=fuchsia]Domnul Iisus Hristos[/COLOR][COLOR=blue], Care am dat blestem smochinului, și așa se va întâmpla cu tot pomul care nu rodește” (4 septembrie 1966)[/COLOR]
[COLOR=blue]“Eu sunt [/COLOR][COLOR=fuchsia]Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt[/COLOR][COLOR=blue], o viță în trei legături” (4 septembrie 1966)[/COLOR]
[COLOR=blue]“Eu sunt [/COLOR][COLOR=fuchsia]Alfa și Omega[/COLOR][COLOR=blue], Care am venit să dau putere armatei Mele” (4 septembrie 1966)[/COLOR]
[COLOR=blue]“Eu sunt [/COLOR][COLOR=fuchsia]Alfa și Omega[/COLOR][COLOR=blue]. Am colindat pământul în lung și-n lat, cu tot ce este curat, iar ce este întinat, am blestemat” (4 septembrie 1966)[/COLOR]
[COLOR=blue]“Eu sunt [/COLOR][COLOR=fuchsia]Domnul Iisus[/COLOR][COLOR=blue], în chip curat. Umblu pe pământ și mă întâlnesc cu omul și nu mă vede” (4 septembrie 1966)[/COLOR]
[COLOR=blue]“…Eu sunt [/COLOR][COLOR=fuchsia]Omul[/COLOR][COLOR=blue] pe care-L înjură lumea. Eu sunt [/COLOR][COLOR=fuchsia]Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt[/COLOR][COLOR=blue]. Nu acest trup sunt Eu, [/COLOR][COLOR=fuchsia]Domnul[/COLOR][COLOR=blue], ci glasul pe care îl auziți voi este Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.[/COLOR][COLOR=blue]” (27 octombrie 1966)[/COLOR]
[COLOR=blue]17. [/COLOR]“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” tipărește cărți după cărți pentru fericirea omului
[COLOR=blue]“Veniți-vă în fire, că nu e nimeni pe lume să oprească lucrul de la Mine, dar vine Domnul pe altă parte și [/COLOR][COLOR=fuchsia]tipărește[/COLOR][COLOR=fuchsia]o altă carte[/COLOR][COLOR=blue] și nu ești lipsit de fericire.” ( 10/23 aprilie 1966)[/COLOR]
[COLOR=blue]18. [/COLOR]“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa”dă rețete de vizionare gratuită
[COLOR=blue]“… Dacă vreți să vedeți pe Dumnezeu, postiți patruzeci de zile și patruzeci de nopți și [/COLOR][COLOR=fuchsia]veți vedea pe Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue]” (14 ianuarie 1973)[/COLOR]
Rămâne de văzut cum se explică faptul că în Noul Testament parcă se spunea altceva: cum că Dumnezeu este…
[COLOR=purple]“…Cel ce singur are nemurire și locuiește întru lumină neapropiată; pe Care [/COLOR][COLOR=#ff6600]nu L-a văzut nimeni[/COLOR][COLOR=purple] dintre oameni, [/COLOR][COLOR=#ff6600]nici nu poate să-L vadă[/COLOR][COLOR=purple]; a Căruia este cinstea și puterea veșnică! Amin.” (1 Tim. 6:16)[/COLOR]
Iar sfântul apostol Ioan confirmă:
[COLOR=purple]“Pe Dumnezeu [/COLOR][COLOR=#ff6600]nimeni nu L-a văzut[/COLOR][COLOR=purple] vreodată…” (I Ioan 4:12)[/COLOR]
[COLOR=blue]19. [/COLOR]“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” era cunoscut la început ca “Dumnezeul de la Maluri”
[COLOR=blue]“Israele, Dumnezeu îți spune. Nu spun cum spune lumea: “[/COLOR][COLOR=fuchsia]E Dumnezeul de la Maluri[/COLOR][COLOR=blue]”[/COLOR][COLOR=blue]. Și se va vedea că Dumnezeu îți spune.” (2/15 aprilie 1973)[/COLOR]
[COLOR=blue]20. [/COLOR]“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” nu-și va mai iubi poporul său
[COLOR=blue]“Crezi, Daniele? Scrie pe hârtie, dar să știi că pentru una sau pentru alta, [/COLOR][COLOR=fuchsia]Dumnezeu nu-Și va mai iubi poporul Său[/COLOR][COLOR=blue]. Nu vrea să pună umărul la muncă, nu pământește, ci duhovnicește” (20 mai /2 iunie 1973)[/COLOR]
Daniel este un nume conspirativ pentru “păstorul nea’Mișu” (Dănciucă Gheorghe). Dacă ar fi să luăm de adevărată această proorocie, ar trebui să admitem că “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” e tare ranchiunos pe te miri ce, și apare ca inexplicabilă tentativa lui de astăzi de a-și recupera poporul cel vechi, pe care-l definește cu sintagma patetică “poporul Meu cel de demult al Meu”.
[COLOR=blue]21. [/COLOR]“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” renunță cu greu la servitoarele lui de pe pământ
[COLOR=blue]“…Daniele, fiicele de la templu, împreună cu Maria, vor să ia serviciu la fabrica de marmeladă, pentru că sunt în lipsă pământește. Dar în lipsurile duhovnicești, ce să facem noi? [/COLOR][COLOR=fuchsia]Cine mă servește la templu[/COLOR][COLOR=blue]? Dacă poate să servească și pe Domnul și serviciul, să meargă. Când o veni de la serviciu și voi zice să facă ceva, nu se supără? Dacă poate să împlinească lucrul Meu, le dau voie să meargă.” (20 mai /2 iunie 1973)[/COLOR]
Creștinele acestea au parte de exploatare în toată regula: dacă pot face două servicii unul după altul, atunci au voie să se și angajeze la fabrică, pentru ca să-și rezolve lipsurile. Dacă nu, să stea în lipsuri și să mai tragă și la jug, la “templu”. “Templul” era casa unde locuia “mama Gigi” (Virginia Tudorache). Nu lipsurile acestor creștine erau prioritare, ci chivernisirea “templului” cu mână de lucru neplătită. Obiceiul s-a păstrat și până în ziua de astăzi, într-o formă subtil modificată, ca să pară că servitoarele sunt “închinoviate”, deci salahoria lor este, chipurile, în beneficiul “obștii”, și nu al unor persoane care nu fac altceva decât să dea comenzi în stânga și-n dreapta.
Pentru a fi mai odihnite pentru serviciul de la “templu”, creștinele sunt instruite să mai tragă și chiulul la serviciul de la fabrică, care oricum “le înșeală”:
[COLOR=blue]“Dacă te-ai dus la serviciu, fii atent, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]serviciul te înșeală[/COLOR][COLOR=blue], și [/COLOR][COLOR=fuchsia]să nu muncești la serviciu mai mult decât duhovnicește[/COLOR][COLOR=blue]. Uite, M-am supărat pe Maria de la templu, care s-a dus la serviciu. Se supără când mai trebuie să facă ceva, că e nedormită.” (13/26 iulie 1973)[/COLOR]
[COLOR=blue]
[/COLOR]
|