“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa”
[COLOR=purple]22. Misterele Pucioasei (XVIII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap. VII : [/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” [COLOR=blue]) - Partea a III-a
[/COLOR] [COLOR=blue]22. [/COLOR]“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” e tare ocupat
“Dumnezeu” mai are și alte lucrări pe pământ, acolo unde este solicitat în mod expres:
[COLOR=blue]“ Eu am încheiat. Mă duc, că sunt însoțit de un ucenic care a venit în genunchi în fața Mea, să Mă duc într-un colț al pământului să-Mi arate unele lucruri care s-au făcut fără voia Mea. Niște barbari strică biserica Mea, și [/COLOR][COLOR=fuchsia]Mă duc să-i nimicesc[/COLOR][COLOR=blue], prin rugăciunile unor profeți” (1/14 august 1973)[/COLOR]
Noroc cu asemenea ucenici miloși și responsabili, care-l trag de mânecă pe “Dumnezeul Pucioșilor ” și-l duc și-i arată locurile unde trebuie puse lucrurile la punct prin rugăciunile unor profeți. Noroc și cu profeții, că prin ei se rezolvă treaba, cu mâinile curate.
De ocupat ce este, “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” nu mai e în stare să le facă pe toate odată, sau “[COLOR=blue]le face cu dureri[/COLOR]”, așa că apelează la ajutoare, care să facă treburile în locul și în numele lui:
[COLOR=blue]“ Chiar dacă [/COLOR][COLOR=fuchsia]Domnul e ocupat[/COLOR][COLOR=blue], trimite pe sfinții Săi să-ți împlinească cererea ta…” (8 februarie 1979)[/COLOR]
[COLOR=blue]“…Acum [/COLOR][COLOR=fuchsia]Dumnezeu are un pic de treabă[/COLOR][COLOR=blue], ca pe ai Săi să-i pregătească și pe vrăjmașul să-l cucerească și aceasta [/COLOR][COLOR=fuchsia]se face cu dureri[/COLOR][COLOR=blue]. Vreau să ies la lumină cu conducere dumnezeiască ca să fie cunoscută pe tot pământul lucrarea lui Dumnezeu.”(12 februarie 1990)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]23. [/COLOR]“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” îl favorizează și îl cocoloșește fățiș pe Nicolae, soțul Verginicăi (Virginia Stoica, născută Tudorache)
[COLOR=blue]“Dacă îl vedea pe Nicolae cu sticluța în mână, zicea: “L-am văzut cu sticla, și eu să muncesc la casa sa?” Dacă l-ai văzut, [/COLOR][COLOR=fuchsia]de ce n-ai muncit?[/COLOR][COLOR=blue] “Am văzut pe Nicolae cu mândruța, și eu să fac căsuța lui?” Ține minte, fiule, dacă l-ai văzut, de ce n-ai pus duhul în lucru, [/COLOR][COLOR=fuchsia]să munciți[/COLOR][COLOR=blue], [/COLOR][COLOR=fuchsia]să mustri mândruța![/COLOR][COLOR=blue] (20 mai/2 iunie 1973)[/COLOR]
Deci mândruța e de vină că se ține Nicolae după ea, și de aceea trebuie mustrată. Iar nemulțumiții să treacă la clacă! Ce dacă Nicolae e cu sticluța în mână și își râde de ei, că “e proști”!?
[COLOR=blue]“Daniele, băgați în zidărie și magazia, că nu e pentru Nicu, e pentru noi. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Și Nicu e al nostru[/COLOR][COLOR=blue]. Nu știți voi cum să lucrați cu el. Eu, să fiu în trup cu voi, râzând l-aș face să nu mai aibă această patimă” (5/18 august 1973)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]Și Nicu e cu noi! E de-al nostru, e de comitet! Dacă are patima beției, ceilalți sunt de vină, că nu se pricep cum să-l facă să se lase. Numai faptul că e în duh, și nu în trup, îl împiedică pe autorul mesajului să-l vindece pe loc pe Nicolae Stoica de patima beției.
[COLOR=blue]24. [/COLOR]“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” nu știe ce să mai facă pentru a-l întoarce pe Nicolae Stoica la soția lui, Verginica Stoica (născută Tudorache)
[COLOR=blue]“Daniele, iată ce-ți grăiește Domnul: cu Nicolae, tată, ți-am spus: mai ia-l cu binele, poate cu binele se va întoarce. Nu vrea să mai primească nici unul de la vasul Meu. Crezi? Măi, tată, mai ia-l și cu binele. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Vezi ce vrea să facă[/COLOR][COLOR=blue]. Mai du-te la preotul acela și spune-i, tată, preotului, să se ocupe de Nicolae. Să fie slujbă întărită pentru vindecarea lui Nicolae. Spune-i că e vrăjit și i-a dat băutură fermecată ca să tragă cum trage pasărea la apă. (5/18 august 1973)[/COLOR]
“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” este nesigur dacă Nicolae Stoica are șanse să renunțe la băutură și la necredința în “lucrare”. E sigur însă că a fost “fermecat” (adică, i s-au făcut “fermece”, boscoane), și de aceea trage Nicolae la măsea. Păstorul Daniel e însărcinat “să vadă ce vrea să facă”, adică să-l spioneze discret. Slujbele preotului din sat rămân ultima speranță, dacă vor fi ascultate de cine trebuie, adică de Dumnezeu cel Atotputernic.
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]25. [/COLOR]“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” e depășit de situația tragică de pe pământ a copiilor, și de aceea se tânguiește și plânge, dar s-ar bucura dacă nu s-ar mai naște nici un prunc
[COLOR=blue]“Măi copii, pentru păcatul care este azi la voi, [/COLOR][COLOR=fuchsia]Dumnezeu Se bucură dacă nu s-ar mai naște nici un prunc[/COLOR][COLOR=blue], că numai iadul se bucură de aceste nașteri, și Dumnezeu Se tânguiește și plânge” (27 august/9 septembrie 1973)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]26. [/COLOR]“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” nu agreează câinii, pe care îi consideră “spurcați”
[COLOR=blue]“Creștine, nu-ți mai bate joc de Mine, precum nici Eu nu-mi bat joc de tine, nu-Mi bat joc de trupul tău. Că [/COLOR][COLOR=fuchsia]dacă Mi-aș bate joc de trupul tău, te-aș face un câine[/COLOR][COLOR=blue], căci numai [/COLOR][COLOR=fuchsia]câinele mănâncă orice fel de spurcăciune[/COLOR][COLOR=blue]. Câinele [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu are timp de curățenie[/COLOR][COLOR=blue]. Și tu nu ai timp de curățenie. Creștine, nu-ți mai bate joc de Mine, că toate se vor judeca.” (10 noiembrie 1973)[/COLOR]
Deși lucrurile sunt foarte clare, actualii lideri de la Pucioasa își bat joc de “Dumnezeul” lor, pe de o parte pentru că nesocotesc de ani de zile mesajul acestui Cuvânt, iar pe de alta pentru că își permit chiar să-l falsifice, răstălmăcindu-i înțelesurile. Să explicăm pe rând aceste delicte:
În primul rând, mesajul este limpede: câinele este spurcat. În gospodăria unui om s-ar îngădui eventual un singur cîine, ținut în lanț în curte (în nici un caz în casă), ca să nu spurce toată curtea și să nu muște pe nimeni. La Pucioasa se întâmplă cu totul altceva. În loc să fie ocrotită de îngeri, comunitatea de la Pucioasa e “ocrotită” de cohorte de câini. Pentru că liderul absolut, Mihaela, este o mare iubitoare de câini mari și mici, aici s-a înfiripat o întreagă menajerie de câini care s-au perindat liberi în ultimii ani prin curțile “șfinte” și prin încăperile “șfinte”, de au spurcat temeinic toate locurile. Aici, fetele spală câinii cu șampon, îi usucă cu foenul (la Pucioasa, foenul se folosește numai pentru câini; fetele n-au voie să se usuce cu foenul, ca “să nu cadă în mândrie și în viață ușuratică”), îi țesală, îi caută de purici, îi plimbă, iar pe cei mici îi culcă cu ele în pat. Câinii de la Pucioasa sunt niște mici prințișori, mici idoli (care dau clase vițelului de aur, neînsuflețit, al lui Aaron). Dumnezeu tot mai împuținează din ei, că mor pe capete, dar îndată cei dispăruți sunt înlocuiți (cu o încăpățânare care ar fi trebuit să fie demnă de ceva mai bun) cu exemplare proaspete. Nici pisicile n-o duc mai rău la Pucioasa. Peste tot numai excremente, numai păr, numai mizerie. Perele și gutuile care cad pe jos nu se mai pot mânca, pentru că toată bătătura e spurcată, iar tufele de zmeură și tufele de trandafiri miros toate a urină de câine. De fapt, toată bătătura miroase a urină de câine. Concluzia: deși în Cuvânt se spune clar, în mai multe locuri, că toți creștinii trebuie să renunțe definitiv la animale, pentru a păstra curțile curate, la Pucioasa se ignoră cu nepăsare aceste îndemnuri, iar spurcăciunile câinilor și pisicilor au întinat toate “locurile sfinte”.
|