[COLOR=purple]22. Misterele Pucioasei (XVIII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap. VII : [/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” [COLOR=blue]) - Partea a VI-a
[/COLOR] [COLOR=blue]38. [/COLOR]“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” tânjește să facă dragoste în “travesti ”
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Dacă aș fi o domnișoară[/COLOR][COLOR=blue], toți M-ați iubi, căci își lasă omul o casă de copii pentru o domnișoară și pentru o femeie naturală. Nu am venit nici domnișoară, nici femeie, ci v-am spus cine sunt, și [/COLOR][COLOR=fuchsia]nimeni nu face dragoste cu Mine[/COLOR][COLOR=blue].”
(19 octombrie/1 noiembrie 1975)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]39. [/COLOR]Îngerii îl iau la întrebări pe “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa”, iar el se conformează
[COLOR=blue]“…Mă întreabă îngerii: ce face poporul Tău, Doamne? – Ce să facă, unii cos, alții cioplesc, alții se bat, alții se hulesc, alții sunt certați, alții curvesc, alții fură, alții ascultă la geamuri și la ușă și pândesc pe fratele lor.”
(24 ianuarie 1977)[/COLOR]
După fapte, nu s-ar părea că “poporul ales” Îi face cinste lui Dumnezeu. Oare pe ce criterii a fost “ales”?
[COLOR=blue]40.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” nu știe cine a trimis la cer sufletele celor morți la cutremur, și nici cine e vinovat de atâta distrugere
[COLOR=blue]“ Fiule, știi ce a zis Dumnezeu când a văzut atâta lume venită la El dintr-o dată
( cutremurul din 4 martie 1977, n.r.)?
“[/COLOR]
[COLOR=fuchsia]Cine v-a trimis la Mine[/COLOR][COLOR=blue], mai înainte de vreme[/COLOR][COLOR=fuchsia]?[/COLOR][COLOR=blue]”[/COLOR][COLOR=blue] Și a zis la îngeri:
“Luați-i de aici și duceți-i la locurile lor până la judecată, că atunci se va vedea [/COLOR]
[COLOR=fuchsia]cine a făcut atâta distrugere pe pământ[/COLOR][COLOR=blue], că și război dacă se făcea, tot nu mureau atâția”.[/COLOR][COLOR=blue] De frică, nu vă spune, tată, numărul morților.”
(14/27 martie 1977)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]41.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” cunoaște o matematică foarte aproximativă
[COLOR=blue]“ Mai sunt câteva zile, căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]ce e la voi zece ani, la Mine e o zi[/COLOR][COLOR=blue]; [/COLOR][COLOR=fuchsia]ce e la voi o zi, la Mine e un minut[/COLOR][COLOR=blue].”
(14/27 martie 1977)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]Biblia oferă o cu totul altă echivalență între timpul pământesc și cel ceresc:
[COLOR=#993300]“Și aceasta una să nu vă rămână ascunsă, iubiților, că o singură zi, înaintea Domnului, este ca o mie de ani și[/COLOR][COLOR=#993300] [/COLOR][COLOR=fuchsia]o mie de ani ca o zi[/COLOR]
[COLOR=#993300].” (2Petru, 3, 8.)[/COLOR][COLOR=#993300][/COLOR]
[COLOR=#993300]“Că o[/COLOR][COLOR=#993300] [/COLOR][COLOR=fuchsia]mie de ani[/COLOR][COLOR=#993300]
înaintea ochilor Tăi [/COLOR][COLOR=fuchsia]sunt ca ziua[/COLOR][COLOR=#993300]
de ieri, care a trecut și ca straja nopții.” (Ps. 89,4)[/COLOR]
Așadar, paritatea aproximativă este impresionantă: aproximativ 365000:1 ( considerând că toți anii au 365 de zile)
Or, această “proorocie” de la Pucioasa oferă două parități, mult mai mici, și pe deasupra substanțial diferite: 3650:1 în primul caz, și 1440:1 în cel de-al doilea!
Suficient pentru a concluziona că “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” nu numai că nu este în armonie cu
[COLOR=#993300]Biblia[/COLOR] în ceea ce spune, dar folosește o matematică inconsecventă și cu totul aproximativă.
[COLOR=blue]42.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” cunoaște o istorie și mai aproximativă
[COLOR=blue]“Mănăstirea Cernica cine a făcut-o? Sfântul Calinic. [/COLOR][COLOR=blue](3 decembrie 1978[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR][COLOR=blue])[/COLOR]
Sfânta Mănăstire Cernica este atestată documentar la 1608 printr-un hrisov al domnitorului Radu Vodă Șerban. În acel an Vornicul Cernica reface un vechi schit, căruia îi dă numele său, îl înzestrează cu pământuri, păduri și sate, spre veșnica pomenire a numelui și a neamului său. Dacă ar fi fost zidită de Calinic, mănăstirea s-ar fi numit probabil
Calinica, nu
Cernica. Calinic vine la mănăstire cu 200 de ani mai târziu, în anul 1807. Între timp, istoria consemnează un alt moment important de restaurare și ctitorire a mănăstirii, în anul 1781, când starețul (în persoana Sfântului părinte și Arhimandrit Gheorghe, unul din ucenicii marelui Sfânt Paisie de la Neamț), reface obștea de monahi care se risipise datorită războaielor și a ciumei, ridică din ruină biserica și întreaga moștenire materială, acei ani constituind începutul ascensiunii vieții monahale la Mănăstirea Cernica. Pe ruinele vechii biserici el ridică la anul 1815 Biserica Sf. Nicolae din Ostrov.
Cel ce avea să fie
Sfântul Calinic și-a îndreptat pașii spre Mănăstirea Cernica în martie 1807, înainte de a fi împlinit vârsta de 20 de ani, În anul următor, duhovnicul său, Pimen, a cerut starețului Timotei să-l îmbrace în “îngerescul chip al călugăriei”. Astfel, la 12 noiembrie 1808, tânărul Constantin devine monahul Calinic. A parcurs toate treptele monahicești până când, la
14 decembrie 1818, obștea de la Cernica l-a ales stareț. Doi ani mai târziu a fost hirotonit arhimandrit. Este foarte adevărat că cei 32 de ani de stăreție la Cernica sunt o perioadă de neîncetate strădanii pentru ridicarea vieții călugărești, pentru buna îndrumare a viețuitorilor, pentru înzestrarea mănăstirii cu noi lăcașuri de închinare, cu chilii și cu ateliere. În 1842 s-a ridicat o nouă stăreție, clopotnița, iar pentru îngrijirea călugărilor bolnavi s-a construit o bolniță. Cu toate meritele sale incontestabile în misiunea de stareț și cu toate că a fost canonizat ca sfânt, nu i se poate atribui ceea ce stă în meritul altora: înființarea mănăstirii Cernica.
[COLOR=blue]43.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” are carențe grave și la geografie!
[COLOR=blue]“ Copilașul Meu, oița Mea, fii în loc sfânt, fii pe pământ sfânt. Nu te amăgi, nu te du în țară străină. Au fost doi copii: Oltul și Mureșul și amândoi s-au despărțit unul de altul. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Mureșul[/COLOR][COLOR=fuchsia] a apucat-o la răsărit și Oltul la apus[/COLOR][COLOR=blue]. Și a zis Domnul Oltului: Oltule râu spumegat/ face-te-oi adânc și lat/ să fii mereu tulburat/ și cu sânge amestecat. Iar Mureșului i-a zis: Mureș, Mureș apă lină/ și cu unda veșnic plină/ nu te du-n țară străină/ că n-ai parte de odihnă. Oltul era păgân, iar Mureșul era creștin…”
(8 februarie 1979)[/COLOR]
[COLOR=black]Repovestind legenda celor două râuri,[/COLOR]“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” dovedește o necunoaștere gravă a geografiei țării pe care pretinde că a ales-o pentru a-i fi “grădină a raiului”. Mureșul n-a apucat-o spre răsărit, ci spre miazănoapte, pentru ca după câteva zeci de kilometri să-și întoarcă albia definitiv spre apus. Oltul n-a apucat-o spre apus, ci spre miazăzi. Cele două flagrante nepotriviri dovedesc limpede că autorul real al “Cuvântului” nu este Dumnezeu, ci Verginica, a cărei instrucție precară (câteva clase primare) nu i-a permis să citească vreodată o hartă. De aceea ea alege la întâmplare două puncte cardinale opuse, pentru a sublinia despărțirea deplină și fățișă a celor doi “frați”. De altfel, și în alte ocazii ea dovedește o cunoaștere incertă a punctelor cardinale, pe care le amestecă adesea cu cea mai deplină seninătate ( vezi articolul
Misterele Pucioasei (XXX) , [COLOR=black]paragraful[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR][COLOR=black]“[/COLOR]
[COLOR=blue]31. [/COLOR]Punctele cardinale sunt două-trei, și nu întotdeauna aceleași” și paragraful “
[COLOR=blue]32. [/COLOR]Punctele cardinale sunt patru, și nu întotdeauna orientate la fel”.)
[COLOR=black] În fine, nu lipsit de interes este faptul că această legendă populară despre cele două râuri este arhicunoscută, ea circulând din gură în gură, dar… surpriză! într-o manieră semnificativ diferită. Iată versiunea populară a acestor versuri:[/COLOR]
[COLOR=purple]Oltule, râu blestemat[/COLOR]
[COLOR=purple]Te-ai făcut adânc și lat[/COLOR]
[COLOR=purple]Că vii mare, spumegat [/COLOR]
[COLOR=purple]Și cu sânge amestecat.[/COLOR]
[COLOR=purple] [/COLOR]
[COLOR=purple]Mureș, Mureș, apă lină[/COLOR]
[COLOR=purple]Trece-mă în țară străină[/COLOR]
[COLOR=purple]Și-mi fă parte de hodină.[/COLOR]
[COLOR=purple] [/COLOR]Modificarea de sensuri este evidentă. Verginica exploatează sensurile originale prin simpla lor răstălmăcire, pentru a se armoniza cu interesul ei: acela de a sublinia că locul românilor nu este altul decât în România, orice ieșire în străinătate fiind un factor major de risc.
[COLOR=blue]44.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” mănâncă pe furiș pe la toate mesele care au o lingură în plus
[COLOR=blue]“… Să nu te culci niciodată și să nu mănânci niciodată fără Dumnezeu. Stai la masă, [/COLOR][COLOR=fuchsia]pune și pentru El scaun și lingură[/COLOR][COLOR=blue] și crede cu adevărat că [/COLOR][COLOR=fuchsia]este cu tine la masă Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue].”
(23 iunie 1977)[/COLOR]