Citat:
|
Īn prealabil postat de nicola06
Am si eu o nelamurire...
Dupa ce parasesti un pacat, Sfintii Parinti spus sa uitam pacatele ca astfel ele sa nu le mai avem in inima noastra si in minte pentru a ne murdari din nou... sper ca am reprodus bine.
Dar daca uit pacatul, nu mai ma caiesc pentru el ca atunci cand il am mereu in minte si nu mai realizez gravitatea lui... sau trebuie sa fac cainta pentru el si apoi sa il uit? sau trebuie sa stiu ca sunt pacatoasa , sa ma caiesc dar sa nu ma gandesc cula un pacat anume?
Pe unde e calea de mijloc?
|
Eu cred ca o lectie invatata nu se uita. Cand Dumnezeu ti-a iertat pacatele, atunci si tu trebuie sa te ierti caci prin lectia de viata invatata esti mai bogata sufleteste.
Cred mai degraba ca trebuie sa recunosti din cele ce ti se intampla acele ocazii propice pentru repetarea pacatului si sa le ocolesti, sa te opui cu toatataria ca cele intamplate sa nu se repete. Deasemeni, recunoascand si la altii pericolul de a cadea in acelasi pacat, le poti atrage atentia daca vor sa asculte. Daca nu, vor invata din propriile greseli.
Constiinta ca si tu ai gresit in viata, asa cum noi toti o facem, te va ajuta in obtinera si pastrarea smereniei. Este uimitor cum Dumnezeu ne ajuta sa transformam ceva urat in ceva frumos. Doamne ajuta!