Da, asta astept si eu, sa ma mai opresc si sa ma odihnesc.

Daca sfintii au ales sa petreaca zeci de ani, sau toata viata lor, numai cu Dumnezeu (in pustie sau printre oameni), si sufereau enorm cand Sfantul Duh ii parasea temporar, nadajduind si dorind din toata inima Imparatia lui Dumnezeu, daca ei au fost in stare sa renunte la orice placere din lumea asta plina de desertaciuni (vorbesc aici nu numai de placerile grosolane, trupesti, ci si de bucuriile care tin de latura profesionala, prestigiu, etc)-toate acestea imi arata (mie) ca "Imparatia lui Hristos nu este din aceasta lume"(par Serafim Rose). pe masura cunoasterii lui Dumnezeu si apropierii de El, sufletul se transforma si redevine capabil sa se umple de Dumnezeu. in Rai omul Il cunoaste pe Dumnezeu, si ramane in comuniune cu El,in iubirea Lui. ar mai putea dori cineva desertaciunile lumii acesteia?!
trebuie insa sa ne dezlegam de desertaciunile lumii ca sa ajungem in Rai...