[axios]

miriam
si trebuie sa te gandesti ca nici lor nu le faci un bine. ii chinuiesti cu gandurile tale.
trupul e pamant si acolo trebuie sa seintoarca. insa ceea ce il face pe om nu e pamantul ci sufletul. acela e nemuritor. si pentru el ne rugam toata viata. pentru ca sa ajunga in imparatia lui Dumnezeu. daca sufletul este bolnav trupul nici nu mai conteaza. poti sa fii cel mai bogat om de pe pamant, sa ai un trup perfect sanatos, daca nu ai pace in suflet esti o epava. si poate cel mai sarac om care se bucura de soarele de pe cer e mai bogat ca tine in acel moment. e greu de gasit un echilibru... insa nu imposibil. gandeste/te la ei nu ca trupul putrezit ci ca sufletul care nu moare niciodata. sufletul pentru care tu acum ai datoria sa te rogi ca sa ajunga in locuri de unde a fugit toata durerea, intristarea si suspinul...
eu cand merg la cimitir nici macar nu ma gandesc ca acolo e un cavou, un sicriu si asa mai departe. pur si simplu e un loc in care imi dau intalnire cu ea. ca si atunci cand ma rog acasa sau cand merg prin locurile noastre preferate. e mereu cu mine in suflet si in minte. si acolo va ramane. fara sa/mi influenteze viata sociala in vreun fel. fara sa jelesc. fara sa fac comparatii. dar toate acestea se fac in timp si cu medicament de la duhovnic. asa a fost in cazul meu. poti incerca si tu reteta. Doamne ajuta!