Citat:
În prealabil postat de scrabble
Dar voi nu va iubiti parinti, fratii, surorile, asa pacatosi si plini de defecte cum sunt? Ati putea sa stati linistiti fara ei? Sau pur si simplu o sa uitati de ei ca printr-o vraja si dintr-o data ei vor fi "cei rai" care stau in Iad si de care nu va mai pasa?
|
deci, din nou, iar si de la capat... sa incerc sa/ti traduc mai pe limba ta.
noi credem in viata vesnica. si sufletul traieste vesnic. si credem ca aceasta viata este doar o statie, o trecere sau cum vrei tu sa/i spui, catre vesnicie. aici, pe pamant nu facem decat sa pregatim sufletul pentru viata vesnica. si asta o facem rugandu/ne. dupa ce adoarme unul din cei dragi noua (retine! adoarme si nu moare. si vorbim de suflet si nu de trup.) ne rugam pentru el ca sa ajunga in Rai si nu in Iad. motivatia pentru faptul ca nu disperam si nu ne dam cu capul de pereti pentru ca i/am pierdut este aceea ca noi credem in viata vesnica si avem nadejdea ca ne vom reintalni cu cei dragi. si ca este doar o chestiune de timp acest lucru. oricand ne putem duce dupa ei... oricand. si atunci, decat sa stau sa jelesc non-stop mai bine ma rog, pentru ei si pentru noi, ca sa avem parte de mantuire. asta nu inseamna ca nu doare si ca nu avem perioade in care suferim groaznic. nu se uita asa ceva dar timpul si rugaciunile oblojesc ranile. iar impactul amintirii pierderii celor dragi nu mai este devastator ca in primele zile.