Este extrem de complexa viata si fenomenele din interiorul nostru,din interiorul lumii pe care o stapanim,si cu-adevarat ar trebui sa invatam sa intampinam ori sa tratam diferitele situatii la care realitatea ne supune intr-un mod mai aparte fata de cel cu care suntem obisnuiti.
Marea problema a vietii mele a constituit-o neacceptarea unor lucruri care se prezentau in defavoarea mea.efectiv,nu puteam concepe ca trasaturile acestora sa-mi fie potrivnice si in aceiasi masura sa ma atraga extrem de mult.Aceasta neacceptiune si lipsa de intelepciune m-au facut sa sufar enorm de mult,si nu o clipa,un infinit de clipe asternute in ani si ani de nonconformism.Aceasta situatie mi-a afectat si sanatatea ,fizica si psihica,mi-au creeat tulburari la nivelul sistemului nervos central si-am cedat depresiilor si altor stari extrem de neplacute pe care am incercat,ulterior sa le ameliorez cu propria-mi gandire si sugestionare,nu am fost pe la doctori,dar va spun sincer,am fost in iad si-am gustat din amaraciunea intensa a pierderii energiei proprii,a personalitatii si vitalitatii.
Un lucru a iesit bun din toate acestea,absolut nimic,nimic din aceasta lume nu vreau sa-mi mai atinga corzile fragile ale constiintei mele,nimic din ceea ce se vadeste a fi inutil......si chiar si lucrurile utile trebuie sa-si identifice meritul in fiinta mea.Aceasta nu reprezinta o stare de egoism,nici pe departe,ci o stare de protectie si aparare a fiintei mele de care are cineva nevoie,a persoanei mele capabila sa daruiasca mult,foarte mult.Cand ma simteam atat de rau si de pierduta,nu ma gandeam la cat de multe satisfactii pierd in viata,ci la cat de multe satisfactii ai lipsesc pe cei din jurul meu,inconjurati de dragostea si grija mea,pentru ca daca era dupa mine,puteam sa ma pierd intru totul in neant,in lumea misterioasa de dincolo....dar si asta era cu neputinta dupa vrerea mea.
Acum,sunt in ipostura de-a ierta si de-a ignora aproape orice aduce atingere omeneasca,lucrurile se desfasoara si exista independent de incapatanarea noastra,sunt doar lucruri,reactiile insa semnifica intregul si valorificarea lor,iar daca acestea sunt pozitiva nu fac decat sa construiasca ceva,cat de mic,dar ceva si inseamna ca merita efortul.Acum,pot fara nici o retinere sau detestare,ascunsa sa sarut pe cel care-mi face rau,pot sa iau lucrurile ca atare,chiar si in priviinta sotului meu(slava Domnului,este un om bun si capabil),dar nu cred ca as mai dramatiza unele reactii nefaste ale acestora,cum se-ntampla mai demult...ca si o copilarie.Este foarte greu sa putem analiza totul,ca-ntr-o ecuatie si sa ne dea mereu rezultatul exact,pentru ca,insasi farmecul vietii se vrea divers,desfasurat intr-un complex exercitiu de pro si contra sentimentelor,trairilor si lucrurilor materiale.In realitate,toata aceasta imperfectiune este un cadru atat de perfect,un mister ce merita exploatat continuu,el da nota fiintei noastre si ne face sa ne-mpacam cu inevitabilul mortii.
Iar Dumnezeu,uneori ma gandesc ca noi crestinii prea IL marginim prin legi atat de restranse,El este infinit de Maret,daca a putut concepe o lume si-o fiinta atat de perfecta si colosala,atunci este de Necuprins,practic il injosim pe Dumnezeu cand afirmam ca e rau si ne loveste,ce credeti ca El detine cusurile noastre,El negociaza cu noi ca la taraba?Nu,Dumnezeu se afla in toti si in toate,sa vadeste in tot ce mana Lui a creeat cu intelepciune.Oamenii,din dorinta necontenita a cunoasterii a creeat legi si practici diverse atribuindu-i lui Dumnezeu responsabilitatea pentru acestea,si ele capata forta de-a schimba o societate si-un om.
Pacat ca ne indepartam de oameni prin atatea instincte revoltatoare care nu fac decat sa dezbine si nu sa construiasca,si in mod paradoxal le dedicam Divinitatii.Mantuitorul a venit pe pamant ca sa creeze un echilibru in lume,sa ascultam de ceva ce nu poate decat sa ne usureze puterea de decizie asupra calitatii vietii pe pamant,tocmai de aceea a vorbit in pilde,ca sa intelegem si lucrurile cu subanteles,lucruri care acum oamenii au inceput sa le catalogheze drept categorice.
Asa gandesc eu intr-o oarecare masura a existentei pe acest taram,dar nu-nseamna ca este si bine,bine ar fi daca ne-am mai dezlega sufletele de stramtoarea dispretului si-al discriminarii de atatea feluri intr-o lume pe care o numim minunata intru lucrurile Domnului,bine ar fi sa ne descatusam inimile si sa nu mai judecam mai presus de iubire si de sensul real al nimicniciei.Suntem muritori,si asta este cea mai inteleapta calitate care a fost pusa pe capul fiintei pamantene,caci dupa cum are ea tendinta sa evolueze am fi devenit niste monstri,razvratiti impotriva propriului Creeator......in numele Lui.
|