Draga Anca,
Tu intrebi care mai e rolul lui Dumnezeu si cum se impaca cu teoria religiei.
Este greu sa explic ceva care poate suferi atat de multe interpretari.
Sa zic, concluzia la care eu am ajuns.
Dumnezeu nu este o fiinta abstracta, undeva ascunsa, la care nu putem ajunge decat daca si numai daca: ne smerim, ne pocaim, tinem post, respectam reguli si parareguli, ascultam de duhovnic, participam la Sf. liturghie, ne spovedim, etc.
Dumnezeu exista independent de Biserica, religii, grupuri de interese.
Dumnezeu este, a fost si va fii totdeauna in noi.
Noi suntem trup si suflet. Suflet adica scanteie divina. Intre noi si Dumnezeu nu este nici o prapastie, nu este distanta, El nu este sus si noi jos, El este TOT si TOt este UNA. Noi facem parte din TOT adica suntem parte din Dumnezeu cel necuprins.
Noi pe pamant invatam continuu pentru ca in final sa ne intoarcem tot in El, dar dobandind "chipul si asemenarea Lui".
Cum intra gandirea pozitiva in contradictie cu crestinismul?
Nu are cum.
Bineinteles ca Biserica va zice: nalucire diavoleasca.
Asa este: daca iti imaginezi diavol, il vei vedea si aduce in viata ta.
Si mai crezi tu Anca ca oamenii, fie crestini necrestini sunt plini de rautate din fericire si pentru ca au sufletul curat?
In nici un caz.
Omul care vede numai rau in viata lui, acela este de fapt cuprins de multe frustari, neimpliniri si nu are cum sa accepte ca altii nu sunt ca si el.
Ce am vazut, din pacate, ca foarte multi asemenea oameni apeleaza la religie ca fiind singurul colac salvator care le confera dreptul de a acuza. De a-si manifesta plenar toate angoasele folosind cuvantul Dumnezeu si pozand in oameni ai lui Dumnezeu.
Rugaciunea nu inseamna umilinta, culpabilizare, frica.
Iubirea nu este asa. Ea este lumina.
Si aici este foarte usor sa discerni intre iubire si neiubire.
Nu doresc o polemica religioasa si nici un prilej pentru nesfarsite postari de citate.
Eu cred in gandul curat, in sufletul curat si in tot ceea ce poate fi frumos si luminos in viata. Acesta este Dumnezeu.
Tot ce este urat este uman. Nu are nici o legatura cu Dumnezeu adica cu iubirea.
Dar, fiecare crede ce doreste si eu nu pot exprima decat ceva subiectiv si personal.
Iar revenind la gandirea pozitiva, ea nu intra in conflict cu nimeni si nimic, ea este ceva concret, este o alta forma de rugaciune si da rezultate, adica este reala.
Cred ca am spus destule si este cazul sa ma opresc.
|