Sfintii Parinti spun ca vederea propriilor pacate este un dar de la Dumnezeu;starea aceasta este o durere imensa pentru greselile savarsite dar si datorita neputintei de care suntem cuprinsi atunci cand constientizam toate aceste pacate.
Cum pot socoti eu ca un dar de la Dumnezeu imi poate aduce atata suferinta ?
Doar daca asociez pacatul cu pedeapsa.
Nu cred ca Domnul sta sa contabilizeze greselile noastre si nici sa ne pandeasca permanent.
Singura constiinta noastra e cea care ne judeca,de fapt ne pedepseste.Domnul Dumnezeul nostru ne intinde mana Sa pentru a ne readuce pe drumul adevaratei cunoasteri.
Nu cred ca trebuie sa asociez pacatul cu pedeapsa. Cred ca pedeapsa mea este dureroasa apropiere de Dumnezeu din cauza valului gros de pacate in care sunt invaluita.Nu se spune oare ca este cu neputinta omului a-L vedea pe Dumnezeu?
Si totusi,Dumnezeu cauta permanent sa ne ocroteasca,sa ne ajute,sa ne dea posibilitatea de a ne putea apropia de El,atat cat ii este cu putinta omului.
"Pe Dumnezeu il cunoaste fiecare credincios in actiunea Lui providentiala prin care este condus in imprejurarile particulare ale vietii sale, uneori harazindu-i bunuri, alteori fiind privat in mod pedagogic de ele. Acest din urma mod ce conducere il numeste Sfantul Maxim conducere prin judecata. Fiecare cunoaste pe Dumnezeu prin apelul ce-l face Acesta la el, punandu-l, in diferite imprejurari, in contact cu diferiti oameni care-i solicita implinirea unor datorii, care-i pun rabdarea la grele incercari. Fiecare il cunoaste in mustrarile constiintei pentru relele savarsite; in sfarsit, il cunoaste in necazurile, in insuccesele mai trecatoare sau mai indelungate, in bolile proprii sau ale celor apropiati, ca urmari ale unor rele savarsite sau ca mijloace de desavarsire morala, de intarire spirituala, dar si in ajutorul ce-l primeste de la El in biruirea lor si a altor piedici si greutati ce-i stau in cale. E o cunoastere care ajuta la conducerea fiecarui om pe un drum propriu de desavarsire.
E o cunoastere palpitanta, apasatoare, dureroasa, bucuroasa, care trezeste in fiinta noastra responsabilitatea si incalzeste rugaciunea si care o face sa se stranga mai mult langa Dumnezeu.
Dumnezeu ni Se face cunoscut in toate dificultatile noastre daca cautam sa vedem greselile noastre care le stau la baza. De cele mai multe ori aceste dificultati se ivesc pentru ca am uitat sa vedem, in toate cele ce avem, darurile lui Dumnezeu, si drept urmare sa le folosim si noi ca daruri fata de altii. Caci Dumnezeu vrea ca sa ne faca si pe noi daruitori ai darurilor Sale, ca sa crestem in iubirea fata de altii facand aceasta.”
(Parintele Staniloaie-"Cunoasterea lui Dumnezeu in imprejurarile concrete ale vietii")
http://www.crestinortodox.ro/alte-ar...ete-ale-vietii